Made in Brasov: Brasovenii de la Reinert au a doua capacitate de productie de „Salam de Sibiu” din tara

Fabrica de la Feldioara a nemţilor de la Reinert are a doua mare capacitate de producţie de „Salam de Sibiu”, cu 415 tone. Pe primul loc se clasează Salbac Bacău, cu o capacitate anuală de 1.800 de tone, iar pe locul trei se află Scandia Sibiu, cu o capacitate de 380 de tine de „Salam de Sibiu”.

Intenţia de a limita producţia Salamului de Sibiu la un grup de numai opt judeţe este greu explicabilă în condiţiile în care nu toate aceste judeţe au legături cu producţia istorică de salam de Sibiu în România. Iniţial salamul de Sibiu a fost produs în fabrici din Mediaş şi Sibiu pentru ca apoi produsul să iasă şi pe porţile altor fabrici din Bacău sau Bihor, iar în ultimele două decenii producţia să fie extinsă şi în Călăraşi sau Braşov. sursa: bzb.ro)

Salamul de Sibiu este un produs cu o tradiţie în România de peste 100 de ani, avându-l în centru pe italianul Filippo Dozzi, un meşter pietrar stabilit în România ce avea şi darul de a amesteca mirodeniile cu cărnurile fiind un priceput „salamar”. Emigrând în România, acesta s-a stabilit în Sinaia unde frumuseţile zonei îi aminteau de meleagurile unde a copilărit. Priceperea sa în amestecarea cărnurilor şi a mirodeniilor, precum şi condiţiile climatice favorabile producerii salamului crud-uscat din acea zonă l-au determinat să cumpere o clădire în care sa înfiinţeze o fabrică de salamuri. Aşa a luat naştere „Salamul de Iarnă”.

Ulterior, ştampila de export folosită pentru a intra pe teritoriul austro-ungar a contribuit la prima modificare a numelui produsului, „Salam din Vama Sibiu”, urmând ca odată cu comenzile venite de la partenerii externi şi în scrisorile de comandă ale diverşilor clienţi din toata ţara să fie cunoscut sub numele de „Salam de Sibiu”.

Chiar furnizorul casei regale austro-ungare era unul din clienţii lui Dozzi. Cu timpul acesta a devenit un produs foarte căutat şi dorit de către români pe mesele lor.