Cel mai mare angajator din Maramureș, Aramis Invest, se află în centrul unui scandal după ce a decis reducerea salariilor pentru o parte importantă a personalului TESA. Potrivit Adevărul, angajații vizați au fost puși să aleagă între diminuarea salariilor cu procente cuprinse între 10% și 30% sau încetarea contractului de muncă, cu plata unor compensații stabilite în funcție de vechime. Măsura este pusă de companie pe seama scăderii comenzilor.
Decizia se aplică începând din această lună și vine după ce, în februarie și martie, compania redusese temporar programul de lucru la patru zile pe săptămână. Atunci, veniturile angajaților au scăzut cu aproximativ 20%, iar programul normal a fost reluat înainte de sărbătorile pascale. Planul actual include și reconversia unei părți a personalului TESA, care ar urma să fie redistribuit în zona de producție.
Aramis Invest avea, la finalul anului 2024, 6.070 de angajați și o cifră de afaceri de 1,94 miliarde de lei, potrivit datelor citate de Adevărul. Compania a înregistrat anul trecut un profit net de 34,63 de milioane de lei, iar datele pentru 2025 nu sunt încă publicate.
Cazul a fost comentat de consultantul în resurse umane Doru Șupeală, care susține că modul în care se fac reducerile salariale ridică semne de întrebare privind protecția angajaților. Acesta spune că angajatorul mizează pe faptul că oamenii vor accepta diminuările salariale, de teamă că nu își vor găsi ușor un alt loc de muncă. În opinia lui, situația arată și lipsa unei reacții ferme din partea instituțiilor statului.
„Sunt două discuții aici. În primul rând, felul în care acest angajator reduce salariile, mizând pe faptul că oamenii vor accepta pentru că nu își găsesc alt loc de muncă. Este o formă abuzivă și nu văd niciun fel de intervenție a instituțiilor statului. Asta îmi dovedește clar că nu funcționează și că instituțiile statului nu vor sări să apere drepturile oamenilor”, a declarat Doru Șupeală pentru „Adevărul”.
Scandalul a scos la suprafață și o problemă mai largă: lipsa de solidaritate între angajați. Doru Șupeală spune că, după anunțarea măsurilor, în spațiul online au apărut numeroase comentarii în care muncitorii s-au bucurat de situația colegilor din birouri, pe motiv că aceștia „nu muncesc” sau „nu aduc valoare”. Consultantul consideră această percepție profund greșită, pentru că personalul TESA se ocupă de zone fără de care producția nu poate funcționa: aprovizionare, resurse umane, relații cu clienții, contabilitate și alte activități administrative.
„Oamenii din zona muncii fizice, muncitorii din fabrici, dar și cei din alte domenii, au o ură și o invidie extraordinar de mare față de oamenii care lucrează în birouri. Personalul TESA, inclusiv în cazul de la Aramis, este format din oameni care se ocupă de aprovizionare, de resurse umane, de relații cu clienții. Sunt oameni care desfășoară o muncă cu o importantă componentă intelectuală. Folosesc computere și se bazează pe cunoaștere”, a explicat consultantul.
Potrivit lui Șupeală, reacțiile apărute în spațiul online după anunțarea măsurilor de la Aramis au fost revelatoare. „Am văzut sute de comentarii în care oamenii spuneau că foarte bine li se face, că nu muncesc nimic și că nu aduc valoare. Valoarea acestor activități nu este percepută de cei aflați la baza ierarhiei firmei. În general, cei din birouri sunt văzuți ca oameni care nu sunt direct productivi și, prin urmare, ca niște paraziți, ceea ce este foarte greșit”, a spus el.
El a comparat situația cu practici din ultimii ani ai regimului comunist, când, potrivit amintirilor sale de familie, salariile inginerilor și ale personalului TESA ar fi fost reduse în unele întreprinderi. Șupeală spune că este surprinzător că, la peste trei decenii de la Revoluție, încă persistă ideea că doar munca fizică produce valoare, iar munca de birou este privită cu suspiciune sau dispreț.
Consultantul atrage atenția că această ruptură între angajați îi poate avantaja tocmai pe angajatorii care iau măsuri dure. Dacă oamenii se bucură când le scade salariul colegilor, în loc să vadă problema de ansamblu, solidaritatea dispare, iar presiunea asupra companiei și asupra instituțiilor este mult mai mică.
