Last Updated on septembrie 22, 2023 „Transfăgărășanul, spectaculoasa șosea montană situată în Munții Carpați, a fost construită în perioada 1970-1974 și leagă regiunea Muntenia de Transilvania. Transfăgărășanul este cunoscut pentru peisajele sale uluitoare, serpentinele sale înfiorătoare și pentru faptul că străbate Parcul Național Făgăraș, o zonă cu o frumusețe naturală deosebită.
Transfăgărășanul oferă o priveliște uimitoare asupra Munților Carpați, cu vârfurile înzăpezite și pădurile dese care se întind pe kilometri întregi. Fiecare viraj aduce cu sine o nouă panoramă spectaculoasă. Drumul este renumit pentru numărul mare de serpentine, bucle și curbe strânse. Acestea adaugă un element suplimentar de aventură pentru șoferi și reprezintă o provocare pentru cei care iubesc conducerea pe drumuri de munte.
Pe lângă serpentine, Transfăgărășanul are numeroase tuneluri și viaducte, care adaugă la caracterul său dramatic și spectaculos. Cele mai multe dintre aceste construcții au fost ridicate pentru a depăși terenul accidentat al zonei.
Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, a avut loc în data de 20 septembrie 1974, dar lucrările au mai continuat încă câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în forma actuală în 1980.
La inaugurarea oficială a drumului din anul 1974, România Liberă a realizat un reportaj despre „noua” șosea a României.
„Transfăgărăşanul taie cîmpia, începind să urce, uşor, spre crestele semeţe ale munţilor. Kilometru după kilometru, magistrala alpină, tăiată în roca dură a Carpaţilor, suspendată adesea peste prăpăstii ameţitoare, ca o panglică şerpuitoare, îşi dezvăluie frumuseţile sale neobişnuite.
Şoseaua este o construcţie montană unică în ţara noastră, aproape jumătate din cei 90 km, cît măsoară ea, traversînd zona alpină a Făgăraşilor, ai căror versanţi abrupţi erau pînă nu de mult greu accesibili chiar pentru turişti Încercaţi.
Transfăgărăşanul a mobilizat întregul geniu ingineresc naţional de specialitate, a stârnit ambiţii şi elanuri înaripate în rîndul miilor de muncitori, ostaşi, ingineri şi tehnicieni, autori ai îndrăzneţei lucrări.
Volumul impresionant al operaţiunilor necesare realizării acestei construcţii este redat pe un mare panou, aşezat pe locul unui fost punct de lucru, nu cu mult timp în urmă o adevărată bază de atac în bătălia cu muntele.
În total, au fost făcute circa 4 milioane mc de derocări şi terasamente, construite 28 noduri şi viaducte, 550 de podeţe, precum şi un tunel rutier in lungime de aproape un kilometru care străpunge masivul muntos între vîrfurile Negoiul şi Moldoveanu.
Urcind pînă la cota 2040 m, magistrala şerpuieşte în sute şi sute de serpentine. într-un peisaj da o neasemuită frumuseţe, spre a plana apoi, din nou, în ameţitoare şerpuiri spre lacul de acumulare Vidraru, pînă la barajul hidrocentralei de pe Argeș.
Pentru a urca şi folosi mijloatcele tehnice moderne pe locuri necălcate de om, constructorii n-au pregetat să sfideze regulile statornicite in literatura de specialitate. Ca să ridice, de pildă, la „Piatra Dracului“ (1 800 m) un buldozer, ei l-au demontat, transportat, apoi, bucată cu bucată la punctul de lucru.
Spre Bîlea Cascadă, Intr-o încleștare cu adevărat bărbătească, oamenii au dezrădăcinat 7 500 de buturugi pe kilometru liniar, fiecare avînd un diametru de peste 30 cm.
Ostaşii de pe buldozere au condus cu precizie milimetrică maşinile lor pe margini de hăuri ameţitoare, înlăturînd din cale mii şi mii de tone de rocă.
Lucrările s-au executat în condiţiuni deosebit de grele şi datorită intemperiilor naturii. Ploile şi nămeţii care uneori au atins 6-7 m au impus deseori reluarea şi refacerea integrală a unor porţiuni de drum.
De-a lungul şoselei, pe bornele kilometrice se văd denumiri cunoscute pînă acum doar turiştilor şi vinătorilor pasionaţi, dar care, foarte curind, vor constitui puncte de popas frecvente.
Aici, ca şi in alte zone pitoreşti, urmează a fi amplasata diferite construcţii de interes turistic, a căror prezenţă va spori valoarea turistică montană.” România Liberă, septembrie 1974 (Anul 32, nr. 9286-9310)
Dan Negru: „În septembrie, într-o zi ca asta, era inaugurat Transfăgărășanul. A fost construit în 4 ani ! (PATRU). Din 1970 până-n 1974…
N-o luați ca pe un elogiu adus celor de atunci ci ca pe un reproș adus nouă. Azi, 4 ani ar dura doar studiile de fezabilitate și proiectare. Alți 4 ar dura licitația. Apoi ar începe construcția care nu s-ar mai termina niciodată.
Transfagărăsanul are 27 de poduri și viaducte. România, o ţară traversată de munţi, are doar 9 tuneluri rutiere.
5 sunt pe Transfăgărăsan
Tunelul care străbate Muntele Paltin a rămas cel mai lung din țară. Aerisirea lui se face natural datorită curenţilor de aer puternici pe care inginerii de atunci au știut să-i capteze în tunel.
Eu n-am explicația involuției noastre”.
