Last Updated on noiembrie 2, 2021 Klaus Iohannis este criticat dur de medicul brașovean Dan Grigorescu pentru condeiul prelungit, de 7 ani, pe care l-a luat în fruntea statului român.
Grigorescu Dan: „UN PREȘEDINTE DEGEABA.
ȘI LIPSIT DE RESPONSABILITATE, PE DEASUPRA…
Așa am ajuns să îl consider pe Klaus Iohannis după 7 ani de lâncezire în fortăreața lui de la Cotroceni.
Șapte ani în care, aflat în slujba mea și a celorlalți cetățeni români, chiriașul nostru de lux nu a vrut să dea socoteală de nimic! De nimic!
Arogant și sfidător, afișând mai-mereu un zâmbet cinic și strâmb, privindu-i tăios pe opozanți și cu desconsiderare pe supușii de la palat, Iohannis nu a permis vreodată nici să i se pună întrebări, și nici să i se ceară socoteală pentru erorile sau incompetențele dovedite succesiv de-a lungul mandatului.
Îmi vine și să râd, dar, mai ales, să plâng, când constat, citind pe site-ul Președinției României, cât de “gol este împăratul”. Dar nu pe dinafară (că, altfel, e bine îmbrăcat), ci pe dinăuntru!
A lansat din 5 în 5 ani slogane care azi, văzând ce a rămas din ele, sună “a doagă” precum butoaiele din tablă ieftină rostogolite la vale pe oricare dintre străduțele pavate cu piatră cubică din cetatea Sibiului.
Vă aduceți aminte?
“România lucrului bine făcut” (2014), “Împreună pentru România Normală” (cinci ani mai târziu), “România Educată” (de curând)…
Toate acestea în condițiile în care toate cele trei principii enunțate au fost promovate exact pe dos!
Spuneți-mi și mie un singur “lucru bine făcut” în România! Când am avut vreunul dintre noi, cetățenii obișnuiți, pe perioada ultimului mandat iohannian percepția că acționăm “împreună pentru România Nor-maaa-lă”? Și cum mai poate avea cineva tupeul să declare ca strategie națională “România E-du-caa-tă”, când educația a devenit în ultimii doi ani din reală, virtuală (și aceasta fiind mimată sau chiar inexistentă în anumite zone)?
Așa că, în acest context, consider că inițiativa oficială declanșată de Alianța pentru Unirea Românilor – AUR în scopul suspendării (și, ulterior, demiterii) lui Klaus Iohannis este una corectă. Pe care eu o consider justă și o susțin, chiar dacă doar din calitatea mea de simplu, dar implicat, cetățean.
Oricum, luând în considerare semantica termenului “suspendat”, Iohannis ar trebui să înțeleagă că în această privință, el însuși s-a vulnerabilizat, adoptând în anii din cele două mandate o poziție superioară (și autocratică) în mai toate situațiile de criză prin care a trecut țara.
A stat suspendat deasupra lor și, implicit, a noastră, lăsându-ne să ne descurcăm cum om putea!
Nu știu dacă actualul proces al suspendării se va finaliza prin îndepărtarea lui Iohannis din această funcție, date fiind nevăzutele conexiuni pe care actualii politicieni le-au dezvoltat “pe sub mână”.
Dar sunt sigur că întreaga procedură, odată declanșată, îl va face să tremure pe domnul Klaus. Și nu numai pe el, ci și pe pupătorii de moaște de la Cotroceni.
Numai în acest fel teama de răspundere politică, juridică și (de ce nu?) istorică, îl va face pe actualul președinte să simtă răceala finalului mizer pe care și l-a așternut singur înfuriindu-i pe români cu lăcomia lui de divertisment perpetuu (vacanțele mult prea dese, vizitele cu iz turistic pe la piramide sau alergarea dintre găurile de golf, toate petrecute indiferent de gravitatea realităților din țară).
Mai cred că nu teama de politicieni îi va cutremura ființa lui Iohannis, ci frica de acei români pe care i-a desconsiderat perpetuu și pe care azi a izbutit să-i sărăcească până și de încrederea într-un viitor ne-înfometat și ne-înfrigurat!
Așa că, A.U.R., în această privință aveți susținerea mea deplină!”
