Last Updated on martie 5, 2020 Sunt pensionari fericiți la 45 de ani care-și găsesc a doua zi de muncă, pe salarii colosale la stat. Sunt și nefericiți care la 66 de ani își caută de muncă. Grija politicienilor este exclusiv pentru privilegiați.
Robert Lazar: ”Nu te supăra, știi vreun loc unde mă pot angaja?” Pe nea’ Lăcătuș l-am întâlnit azi dimineață pe Titulescu, pe lângă Poliție. Ținea în mână un ziar făcut sul și mi-a arătat dezamăgit un anunț de angajare pe care-l încercuise cu un pix. Ploaia rece și mocănească începea să înmoaie hârtia, așa că am notat repede numărul din anunț.
“Bună ziua. M-a abordat un domn pe stradă, caută de lucru ca agent de securitate. Are un ziar în mână și așa am găsit numărul acesta.” ”Câți ani are?”, mă întreabă vocea din telefon. ”Nu știu…” ”Câți ani aveți?”, îl întreb. ”Am 66 de ani”. ”Domnul a fost la noi azi dimineață, să știți.”, îmi zice vocea din telefon, auzindu-l pe domn. ”L-am trimis la […], poate au ei loc.” ”Păi și unde-i asta, că sunt pe Titulescu acum cu domnul?” ”Pe o străduță de lângă Poliție.” și îmi zice mai exact unde. ”Haideți că merg eu acolo cu dumneavoastră.”
Îi zic ”E trist că la 66 de ani căutați un loc de muncă!” ”Da’ ce să fac? Soția e în Germania și nu știu dacă se mai întoarce, băiatul e în Ungaria, s-a căsătorit, are copil. Și nu vreau să plec în Ungaria să stau pe capul băiatului. Și așa, am fost deja în Ungaria și mi-au intrat hoții în casă și au furat pe acolo, frigider, aproape tot. Nu, nu mai plec. Vreau să găsesc ceva aici. Agent de securitate, șofer, orice!” ”De unde sunteți?” ”Din Ormeniș (jud. Brașov), am venit cu trenul de la 5 dimineața aici să caut de lucru.” ”Păi și ce mâncați azi?” ”Uite, am o franzelă.” Și îmi arată punga în care avea o franzelă pe care plouase un pic, înmuind-o.
Ajungem la sediul firmei de securitate. “Haideți că intru eu primul.”, îi zic. ”Bună ziua. Am aici un domn care m-a abordat pe stradă și mi-a spus că-și caută de lucru. Îl puteți ajuta?” ”Bună ziua.”, zice nea’ Lăcătuș, dându-și respectuos jos șapca bătrânicioasă, sfâșiată de vreme. ”Câți ani aveți?” ”66 de ani.” ”Nu mai primim, îmi pare rău. Am avut nevoie de 10 agenți, am găsit, acum nu mai angajăm.” ”Atunci ne puteți ajuta să-i găsim un loc de muncă? Unde mai putem încerca?” ”Păi mergeți la […], lângă Casa de Pensii. Acolo știu că se caută.” ”Am fost deja acolo azi dimineață, nu mă primesc.” ”Ați fost la ambele?” ”Da! Și sus și jos. Și nimic.” ”Păi atunci încercați în spate la Județean, la […]” “Nu, nu mai merg acolo. Am fost deja și nu mai vreau acolo.” “Bine. La revedere.”, îi zicem domnului de la birou.
Afară, nea’ Lăcătuș îmi povestește de ce nu vrea să meargă la […]. “Nu mai vreau să merg acolo. Nu. Am fost și mi-au dat cu pumnii în cap. Niște agenți beți m-au bătut și am stat în spital 7 zile. Nu vreau să mă întorc acolo.”, zicea, cu capul plecat și resemnat, nea’ Lăcătuș.
”Haideți că fac tot posibilul să vă ajut. Uitați, luați sandwichul ăsta și mâncați-l.” ”Dar cum să faci așa ceva?”, mă întreabă nea’ Lăcătuș, cu fața udă de la picăturile de ploaie. Or fi fost lacrimi sau ploaie, nu știu. ”Sănătate, să trăiești!”, îmi zice. Și pleacă dezamăgit spre o nouă ușă închisă sau spre următorul om pe care-l întâlnește pe stradă…
”Nu te supăra, știi vreun loc unde mă pot angaja?”
Nu cred că azi, nea’ Lăcătuș va găsi ceva de lucru. Probabil se va opri sub un acoperiș sau într-un parc, pe o bancă, și va mânca sandwichul. Și se va uita cum cerneala ziarului dispare încet-încet de pe anunțuri, năruindu-i orice șansă de angajare, la 66 de ani.
Vă rog, haideți să-i găsim acestui domn un loc de muncă, orice, după cum zicea el. ”Am și permis de conducere.”, a ținut neapărat să-mi spună. ”Dar cine mă mai ia, la 66 de ani? Nimeni…”
Am numărul dânsului, știu unde stă”.
