Last Updated on februarie 15, 2019 Continuă dezbaterile despre Aeroport. Cum este mai bine: mai mare ca Otopeniul și închis sau mai mic ca și Sibiul. Nu au trecut decât 20 de ani de când autoritățile se chinuie să construiască un amărât de Aeroport de 100 de milioane de euro. Mic ca și Sibiul era deja deschis. Iar când traficul creștea imediat se extindea.
Un brașovean prezintă un Aeroport din Suedia cu 2,5 milioane de pasageri anual. Mai mic decât ce vrea Brașovul să construiască dar nu are bani.
Patru companii ’’se luptă’’ pentru contractul de 40 milioane de euro privind proiectarea şi construirea terminalului de pasageri al aeroportului Brașov-Ghimbav, anunță Ziarul Financiar. 40 de milioane un terminal care înseamnă o simplă clădire. Iar bani nu sunt.
Pe Facebook, Doftoreanu Iulian a scris: „AEROPORTUL BRAȘOVULUI. De curând am fost pentru prima oară în Suedia.
Cum nu voiam să cheltuim prea mulți bani pentru un weekend și pentru că doream să vizităm capitala iar timpul de zbor nu depășește 3 ore, am ales să călătorim cu un low cost. Am plecat de la Otopeni, un aeroport cârpit, ce devine tot mai mare prin adăugarea de noi facilități și am aterizat după scurt timp pe aeroportul Stockholm Skavsta.
Suedia ne-a întâmpinat cu un strat gros de omăt, totul fiind alb cât vedeai cu ochii.
Skavsta, e de departe cel mai mic aeroport pe care am aterizat vreodată. Avionul a „tras” efectiv lângă o clădire pe structură metalică, cam cât un Lidl mai mare, ce am dedus că e terminalul aeroportului, am coborât din avion pe scara mobilă și am intrat în aeroport după câțiva pași, scuturându-ne picioarele de zăpadă.
După încă vreo 20 de pași am ajuns în sala de preluare a bagajelor. Benzile de bagaje era doar una, de maxim 20 de metri.
Mi-am înhățat repede bagajul și ne-am prezentat la ghișeele de control.
Erau doar patru ghișee, cu funcționari zâmbitori și amabili, ce văzându-mi blonde ne-au întâmpinat ca fiind de-ai lor. Dar erau la fel de amabili cu toți conaționalii sau conaționalele cu fuste largi, fără discriminare.
Rapid am străbătut tot terminalul, de la sosiri până la plecări, unde erau două ghișee pentru închiriat mașini.
Rezervasem de acasă o mașină mică și economică la un cost onorabil, pe ideea că ne vom asigura mobilitatea, iar costul pentru toți patru era mai mic decât costul transportului în comun. Aveam de mers peste 100 de km până la hotelul din centrul Stockholmului.
Doamna de la Budget ne-a zâmbit când i-am întins rezervarea, s-a scuzat că mașina rezervată nu era disponibilă și ne-a oferit cu același cost o mașină mai mare. Am cam strâmbat din nas că mă gândeam la consumul mare de combustibil, dar asta este, am acceptat. Dar despre nava cosmică superaccesorizată, cu tavan transparent și hibrid pe care am primit-o, o să vă povestesc altă dată, pentru că acum vreau să vă spun despre aeroport.
La plecarea din Suedia am descoperit că aeroportul avea 16 ghișee de check-in și șase porți de îmbarcare, nimic mai mult. Cu toate că pe pistă „la scară” așteptau șase aeronave de linie, nu mi s-a părut deloc aglomerat.
Acum, aș face o paralelă cu aeroportul pe care ne tot chinuim să-l avem la Brașov.
Ne plângem de lipsa fondurilor, dar dăm din coate să construim ceva mai ceva decât Otopeniul, că ne trebuiesc încă nu știu câte sute de milioane, când pista este deja construită.
Știți ce capacitate de transport călători are Skavsta cu cele șase porți de îmbarcare ale lui?
2,5 milioane de pasageri anual, plus capacitățile de transport mărfuri.
Credeți dumneavoastră că Brașovul are nevoie de o capacitate mai mare în următorii zece ani?
Dați bre drumul la aeroport cu o investiție mică, așa cum au construit suedezii Skavsta, și nu mai visați cai verzi pe pereți.
Pe mine m-a costat mai mult deplasarea la Otopeni și parcarea, decât m-au costat biletele de avion până în Suedia și inapoi.
N-aveți bani nici măcar pentru un terminal mic, faceți cum a făcut Consiliul Local din Nyköping (un fel de orașul Ghimbav al nostru), care a vândut 90% din capitalul necesar aeroportului și au făcut rost de bani.
Până la urmă, dacă vrem aeroport, nu contează cine bagă banii.
Eu când voi lua un taxi și voi ajunge în 15 minute la aeroportul din Ghimbav iar după câteva ore voi fi la Paris, nu mă mai interesează că aeroportul nu e proprietatea exclusivă a Consiliului Local, sau a nu știu cărui organism național, ci e proprietatea celor 400000 de locuitori ai zonei noastre de interes, care au pus un leu pentru o viață mai bună sau pentru un profit pe termen lung”.
