Last Updated on februarie 18, 2014
In vara anului trecut, The Sydney Morning Herald (Australia) a facut o descriere a Brasovului in articolul „The other Europe” – BRASOV: THE WILD FRONTIER:
Ai putea spune despre Transilvania că este ultima frontieră a Europei. Lupii pândesc încă în pădurile întunecate, dar ei sunt un pericol minor în comparație cu amenințările mai de temut ce umblau pe aceste meleaguri.
Triburi nomade feroce, cum ar fi cumanii și mongolii, au făcut în mod repetat ravagii, până când, în secolul al 13-lea, regele Ungariei a adus coloniști germani pentru a apăra zona. Cea mai importantă sarcină – de apărare a trecătorilor din Carpați – a căzut pe mâna cavalerilor teutoni.
Ca și omologii lor, Cavalerii Templieri, Cavalerii Teutoni și-au construit reputația luptând în Țara Sfântă, dar s-au dovedit la fel de potriviți mai aproape de casa. Ei au stabilit o serie de șapte orașe, construite în jurul bisericilor fortificate care au oferit adăpost în caz de atac.
Cel mai magnific a fost numit Kronstadt (Orașul Coroanei) , cunoscut astazi ca Brasov.
Chiar și astăzi, Brasov este un drum lung de oriunde. Am călătorit o zi pentru a ajunge la el, mergand prin peisajele sumbre din sudul România – drumuri cu gropi, câini sălbatici în haite – înainte de a ajunge în munții cu păduri dense.
Nimic din călătoria noastră nu ne-a pregătit pentru vederea Brasovului, un oras european elegant în ceea ce părea ca mijlocul pustiului.
Străzile pietruite au fost încadrate cu case bine ingrijite, imaculat pictate în nuanțe pastelate, piața centrală primitoare a fost umplută cu restaurante pline de viață în aer liber.
La fel cum a fost cu opt secole în urmă, Brasovul rămâne un avanpost în sălbăticie , oferind călătorilor obosiți deliciile civilizației.
