Accidentul mortal produs pe strada Mureșenilor din Brașov a generat întrebări și despre sistemele moderne de siguranță ale automobilelor: de ce frânarea automată de urgență nu ar fi putut opri vehiculul înainte de impact? Logan 3 Club a publicat o explicație tehnică potrivit căreia sistemele AEB au limite clare și pot fi influențate de comenzile date de șofer, însă modul exact de funcționare diferă de la un producător și de la un model la altul.
AEB, abrevierea pentru Advanced Emergency Braking System, folosește de regulă camere, radare sau alți senzori pentru a identifica riscul unei coliziuni frontale și, în anumite condiții, pentru a frâna automat. Reglementările europene prevăd însă și posibilitatea ca șoferul să poată suprascrie intervenția sistemului, tocmai pentru situațiile în care acesta apreciază că trebuie să execute o altă manevră. Modul concret în care apăsarea accelerației afectează frânarea automată depinde de arhitectura și calibrarea fiecărui sistem.
În postarea sa, Logan 3 Club susține că, în timpul unei crize medicale, o apăsare puternică și persistentă a accelerației ar putea fi interpretată de unele sisteme drept o comandă intenționată a conducătorului auto și ar putea limita sau anula intervenția automată. Aceasta este o explicație tehnică generală și nu demonstrează că exact acest mecanism s-a produs în accidentul de la Brașov. Stabilirea succesiunii comenzilor date mașinii și a funcționării sistemelor de siguranță necesită date tehnice și expertize din dosar.
O altă limită invocată este câmpul de detecție al camerelor și radarelor. Sistemele de frânare automată sunt proiectate în principal pentru riscurile pe care senzorii le pot identifica în zona monitorizată din fața vehiculului. În cazul unei schimbări bruște de direcție, al unei ieșiri de pe carosabil sau al unei traiectorii neobișnuite, capacitatea de detectare și timpul disponibil pentru reacție pot fi diferite față de o coliziune frontală tipică.
Logan 3 Club: „Fie că vorbim despre o Dacia sau despre un model premium de peste 100.000 €, toate sistemele de frânare automată sunt concepute după o regulă strictă. Comanda șoferului anulează electronica.
În timpul unei crize de epilepsie, spaspul muscular blochează adesea piciorul pe accelerație la podea.
Computerul mașinii interpretează această apăsare ca pe o manevră intenționată (de exemplu, o accelerare pentru a evita un alt pericol) și dezactivează automat frânarea de urgență.
Limita de vizibilitate a senzorilor în viraje
Sistemele AEB (Advanced Emergency Braking) folosesc radare și camere frontale concepute pentru a detecta obstacole direct pe banda de mers.
Când o mașină pierde controlul, traversează o intersecție/giratoriu și schimbă brusc unghiul spre trotuar, pietonii dispar din „conul de vizibilitate” al senzorilor din grilă sau parbriz.
Dacă accelerația este apăsată la maximum timp de câteva secunde, mașina acumulează o energie cinetică uriașă. Chiar dacă un sistem ar încerca să frâneze fracțiuni de secundă înainte de impact, legile fizicii fac imposibilă oprirea pe o distanță de câțiva metri.
Ce mașină ar fi putut preveni accidentul?
Singura tehnologie capabilă să gestioneze o urgență medicală este sistemul Emergency Stop Assist. Însă și acesta are o condiție eliminatorie !
Funcționează doar dacă șoferul ia mâinile de pe volan sau nu mai aplică nicio comandă pe pedale timp de câteva secunde.
Dacă în timpul crizei medicale se aplică o forță fizică pe accelerație, chiar și cele mai avansate sisteme autonome sunt deconectate de calculatorul de bord.
Sistemele electronice de siguranță sunt proiectate să ajute în momente de neatenție în trafic, nu să preia controlul total atunci când pedala de accelerație este blocată la podea. Nicio mașină din prezent nu poate trece peste comanda fizică directă aplicată pedalierului”
