35 de ani de la revolta anticomunistă de la Braşov. Revolta s-a declanşat la Uzina de Autocamioane ”Steagul Roşu”

Se împlinesc 35 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov. La 15 noiembrie este marcată Ziua Revoltei Anticomuniste de la Braşov din 1987, una din primele revolte pe scară largă împotriva regimului ceauşist.

O amplă revoltă populară îndreptată împotriva autorităţilor comuniste a avut loc, la Braşov, la 15 noiembrie 1987, la care au participat muncitorii uzinelor de tractoare şi camioane, alături de care au venit şi muncitori de la alte întreprinderi braşovene, precum şi o mare parte a populaţiei oraşului.

Revolta s-a declanşat la Uzina de Autocamioane ”Steagul Roşu” din Braşov printr-o grevă spontană, începută în data de 14 noiembrie, noaptea, la schimbul III. Muncitorii şi-au primit salariile mult micşorate, fără a le fi oferită nicio explicaţie de către conducere, astfel că, cei care intrau în schimbul III au refuzat să înceapă lucrul. În cursul dimineţii următoare, respectiv la 15 noiembrie, celor din schimbul III li s-au alăturat colegii care urmau să intre în schimbul I, scrie stirileprotv.ro.

Adunaţi în faţa Palatului Administrativ, unde se afla conducerea întreprinderii, cei aproximativ 400 de oameni au pornit spre sediul Prefecturii oraşului, pe traseu alăturându-li-se şi alţi braşoveni. Trecând pe strada Poienelor, Calea Bucureşti, Bulevardul Lenin (astăzi Bulevardul 15 Noiembrie), mulţimea, al cărei număr ajunsese deja la câteva mii, a cântat ”Deşteaptă-te, române!” şi a scandat, pentru prima dată în România, ”Jos dictatura!”, ”Vrem pâine!”, ”Jos Ceauşescu!”, se arată în volumul ”Istoria României în date” (2003).

Refuzul autorităţilor comuniste de a dialoga cu demonstranţii a provocat luarea cu asalt a sediului Comitetului Judeţean al Partidului Comunist Român, unde oamenii au descoperit alimente de negăsit în magazinele din ţară, ceea ce le-a sporit indignarea. Portretul dictatorului Nicolae Ceauşescu a fost doborât de pe frontispiciul clădirii şi incendiat, împreună cu steagul roşu al PCR.

Luate prin surprindere, autorităţile au reacţionat cu o întârziere de 3-4 ore, astfel că intervenţia celor 1.000 de miliţieni a eşuat. S-a recurs, însă, la sprijinul trupelor speciale de securitate, care au înconjurat întreaga zonă centrală, reuşind să ţină situaţia sub control. În faţa baricadei Securităţii, mulţimea s-a dispersat. Între timp, la Întreprinderea ”Steagul Roşu”, a fost organizată o adunare la care au fost convocaţi toţi muncitorii rămaşi, în care participanţii la manifestaţie au fost catalogaţi drept ”huligani” cu ”intenţii criminale”, cerându-se ”pedeapsa maximă”, inclusiv ”pedeapsa capitală’.

Au început, apoi, represiunile împotriva participanţilor. În perioada 16-25 noiembrie 1987, peste 193 de persoane au fost cercetate în legătură cu manifestaţia din 15 noiembrie. Anchetele s-au desfăşurat la Braşov şi apoi la Bucureşti.

În 22 noiembrie, trei studenţi de la Facultatea de Silvicultură din Braşov – Cătălin Bia, Lucian Silaghi, Horea Şerban – s-au solidarizat cu mişcarea muncitorilor, protestând împotriva arestării acestora, prin expunerea, în faţa cantinei din Complexul studenţesc, a unei pancarte pe care scria ”Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară!”. Au fost imediat arestaţi şi anchetaţi. Exmatriculaţi din facultate, ei au fost trimişi în oraşele natale unde au fost angajaţi ca muncitori necalificaţi. Au fost reînmatriculaţi în septembrie 1989.

La 30 noiembrie 1987, s-a încheiat urmărirea penală a participanţilor la revolta din 15 noiembrie, 61 de persoane fiind trimise în judecată pentru “ultraj contra bunelor moravuri” şi “tulburarea liniştii publice”. În cadrul sentinţei penale din 3 decembrie, cei 61 de inculpaţi au primit condamnări între 6 luni şi 3 ani închisoare, pedepsele urmând a fi executate prin muncă corecţională. Doi dintre inculpaţi au mai primit încă 1 an de închisoare pentru încercarea de fugă în Iugoslavia, 26 au fost condamnaţi la executarea prin muncă corecţională.

Ceilalţi au fost condamnaţi la 2 ani cu suspendare, însă şi ei au fost transferaţi fiecare la alt loc de muncă în oraşe cât mai îndepărtate, la Topliţa, Paşcani, Huşi, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Câmpulung, Craiova, Botoşani, Vaslui, Focşani, Moreni, Suceava, Bacău, Târgu Neamţ, Galaţi, Zalău, Brăila, Rădăuţi, Medgidia, Tulcea, Dorohoi, Târgovişte. Abia după 1989 cei condamnaţi s-au putut întoarce acasă.

Previous Story

Aeroportul Brașov „deschis” de avioanele TAROM. „Prima aeronavă comercială care va ateriza pe pista noului aeroport din Brașov va fi una românească, aparținând TAROM”

Next Story

Deputatul Gabriel Andronache: ‘Drepturile şi libertăţile de care ne bucurăm astăzi se datorează şi curajului participanţilor la Revolta de la Braşov 1987’

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Acceptând că acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.

Privacy Settings saved!
Privacy Settings

Atunci când vizitați orice site web, acesta poate stoca sau prelua informații pe browserul dvs., mai ales sub formă de cookie-uri. Controlați aici serviciile personale de cookie-uri.

These cookies are necessary for the website to function and cannot be switched off in our systems.

In order to use this website we use the following technically required cookies
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Accept all Services