Last Updated on august 18, 2020 Mulți turiști pe Tâmpa, puțini care cunosc regulile. Și multe, dar multe gunoaie rămase în urma turiștilor.
Marius Vintila: „Am făcut ieri o tură de alergare pe Tîmpa. Cu zece metri sub vîrf, pe partea dinspre șa, am ocolit cu greu o familie (tradițională – el, ea și copilul mic tradițional) din genul corporache, care se așezase cu c…l exact în potecă.
Am ajuns pe vîrf unde am stat mai puțin de un minut, apoi am coborît tot pe acolo. A trebuit să ocolesc din nou, ieșind practic de pe potecă, dar am decis să nu le spun nimic, că eram bine dispus. Dar nu… El, cu copilul tradițional în brațe, a purces a vorbi:
“Dar chiar nu se poate prin altă parte? Nu vedeți că noi sîntem aici?” Complet luat prin surprindere (întotdeauna am crezut că aia cu “vedeți că m-ați călcat cu pantoful de lac pe talpa cu ținte a bocancului” e o glumă de cartier) le-am spus că nu se cuvine să se șadă în cărare, că practic ei blochează drumul. “Păi aici e umbră” a venit replica lui. “Mai gîndiți-vă și la alții…”
Din principiu, întotdeauna încerc să mă bucur cînd văd pe munte oameni care nu au de a face cu spiritul lui. Fiindcă oricît ar fi de cocalari, îmi spun că e mai bine că au ales să facă o plimbare în șlapi pe Tîmpa cu copiii decît să stea la calculator sau la Mac. Dar uneori e foarte, foarte greu”.