Last Updated on februarie 5, 2018 Două eleve minore, care s-au urcat în trenul Brașov-București, au simțit pe pielea lor ce înseamnă „disciplina” nașului de tren, călit în anii socialismului. Acestea au fost umilite de controlori pentru că nu au avut carnetul de elev la ele. Când o mamă i-a trimis poza prin telefon controloarea a reacționat: „în poză nu se vede ștampila de pe spate”.
Pe Facebook, Gabriel Sandu a scris: „În trenul de la Brașov la București, două fete de 14 ani și 15 ani au urcat cu biletul redus (de la 37 de lei la 24) conform cu reducerea aplicată cu carnetul, dar fără să aibă actele de eleve la ele. Nașul le spune că biletele nu-s valabile fără “dovada reducerii” și că trebuie să plătească 73 de lei, cât este prețul în tren. Explică cu vorbe multe, gesticulează agresiv, fetele se pierd când aud cât au de plată. Eu le încurajez să-și sune părinții să le trimită carnetul, dovada reducerii, pozat și ar trebui să fie în regulă.
Nașul insistă că nu, lui îi trebuie dovada în mână, ce știe el ce-i arată pe telefon. Între timp fetele se lansează într-o explicație despre de ce nu au carnetele la ele, nașul țipă că de ce le-ar crede că-s eleve și nu oameni aiurea, de pe stradă (?!). Devin incomod cu felul în care țipă la fete, care devin din ce în ce mai bulversate, și îi atrag atenția că nu are niciun motiv să ridice tonul.
Nașul ne spune c-o cheamă pe o doamnă controloare, care ea știe să “explice mai frumos”, femeia apare la scurt timp, c-o voce cu minim 30 de decibeli mai sus decât a domnului, și cu gesturi de mai are puțin și ne pocnește pe toți.
Una dintre fete a primit poza pe telefon cu “dovada reducerii”, controloarea se uită și identifică o nouă problemă: în poză nu se vede ștampila de pe spate, doar cea de pe față :)) sentința e clară, să plătească amândouă 73 de lei Brașov- București (pe lângă cei 24 pe care i-au plătit deja pe biletul redus prin efracție).
O încurajez pe fată să ceară părinților poza și cu ștampila de pe spate, poză care vine la scurt timp. Însă apare o nouă problemă: carnetul nu are poză, de unde știe doamna că nu e carnetul altei eleve, din marea schemă a mafiei elevilor care vor reduceri de 10 lei la trenuri, o știți cu toții?
Aici fata se oferă să arate buletinul și doamna controloare sare să-i facă o poză. Una dintre fete spune că nu i se pare normal să i se facă poză la buletin (ceea ce e și corect). Controloarea îi întinde buletinul și zice: aha, deci aveți de ascuns, ați luat bilete cu carnetele colegilor!!
Dinamica acestui dialog devenea din ce în ce mai iritantă, iar una din fete a scos o hârtie de 200 de lei prin care să plătească cele două suprataxe de vreo 150 în total. Aici a început ceva atât de românesc, că ți se-ntoarce stomacul pe dos. Doi controlori care au de 4 ori vârsta fetelor pe care aplică organul legii, au început să se bâlbâie-n carnețele. Ba păreau că le taie doar o suprataxă, ba că două, ba că fetelor, hai povestiți-mi de ce nu aveți carnetele la voi, “să ne-nțelegem ca-ntre oameni”, (deci până a apărut cashul pe masă nu eram oameni?).
Fetele nu mai vor să audă nimic, tot încearcă să-i facă să le dea suprataxa aia de tren și să le lase-n pace. Una dintre ele tot repetă că nu înțelege de ce le tot ceartă, deși au plătit suprataxa.
Controlorii dau să plece și vor să ia și biletele inițiale ale fetelor, cele cu reducerea frauduloasă, dar una dintre ele atrage atenția că vor să le păstreze, că au dat oricum bani pe ele. 🙂 🙂 🙂
Eu nu mă pot abține și le spun controlorilor că au vorbit foarte urât cu fetele și că pe viitor să se rezume la proceduri, fără intimidări d-astea isterice, că vorbim de copii de 14-15 ani. Mie mi s-a părut că tot ce au scos pe gură controlorii din momentul în care fetele au scos banii să achite a fost vecin cu hărțuirea: ce pnm mai ai de parlamentat zeci de minute în contextul ăsta cu niște copii de 14 ani când ai de patru ori vârsta lor? Wtf. Mai ales că fetele n-au vorbit niciun moment nepotrivit, doar au fost extrem de buleversate de tot momentul (și le înțeleg).
Controlorul roșu la față începe un sondaj în vagon: cui i se mai pare c-au vorbit urât? De ce domnule dintre toți oamenii, doar eu am sărit să le apăr pe fete?
Pentru că probabil celorlalți nu le pasă și vor să ajungă mai repede la București. Controlorul insistă să cerem părerea oamenilor, iar pe mine mă apucă curiozitatea antropologică și cad la învoială. Un cuplu 70ish de vizavi spun că nu, controlorii doar și-au făcut datoria, așa-și fac ei datoria, iar apoi domnul din cuplu începe s-o ia puțin pe arătură, ceva cu politicienii, nu-l mai ascultă nimeni oricum. Cer codul de identificare al controlorilor, îl primesc și aceștia pleacă, să prinde alți elevi de 14 ani cu reduceri evazioniste. Ce să mai, unde-i lege, nu-i tocmeală.
De undeva din spate o femeie 65ish spune ceva. Nu se aude până la noi. Controlorul aproape fuge pe interval, roșu la față, cu ochii bulbucați către mine: “ați auzit-o??!! ați auzit-o!???”
Eu îi fac semn că nu. Omul îi spune femeii să se ridice și să repete, să aud și eu. Femeia se execută. Ceva că ea-și cumpără bilet și se simte hărțuită de faptul că fetele “nu vor să prezinte beletele” (vă dați seama ce-o fi ajuns și la ea, trei rânduri mai în spate)
Apoi spune ceva despre “mucoasele alea nesimțite”. Ăla e momentul în care mă întorc să văd ce fel de om așteaptă un asemenea moment ca să jignească niște adolescente, într-un context de care nu știe nimic?
În fine. Femeia ne mai înjură puțin și ne vedem cu toții de treabă. Fetele-mi mulțumesc că am încercat să le țin partea, mie-mi pare rău că un vagon cu oameni cu media de vârsta la 50 poate să se comporte așa cu niște copii. Și sunt și puțin mulțumit de ele, de atitudinea fair pe care au avut-o din momentul când au decis să se conformeze legii și să nu lase loc de tocmeli.
N-am scris asta ca să dezbat cu bula mea la cine e dreptatea, ce-i cu bătrânetul și tineretul din ziua de azi, să ne batem pe spate sau să ne scuipăm. Am scris din crezul meu că atunci când ești într-o poziție de putere e bine să nu faci abuz de ea, mai ales când ai de-a face cu minori.
Și-am mai scris puțin din interesul meu antropologic pentru conjurația imbecililor cu care vor avea de lucru copiii noștri (cine-i va avea) și despre răutatea malignă, fără miză identificabilă, a oamenilor care au îmbătrânit urât.
Pielea se poate lăsa în o mie de feluri și avem opțiuni limitate s-o oprim, dar spiritul îl putem întreține constant”.
