Last Updated on septembrie 9, 2015
Marian Godina a, polițistul cu umor din Brașov, a povestitit astăzi pe Fcebook o pățanie cu un taximetrist și un camion plin cu pepeni.
„Pe centura Brasovului, pe la 11 dimineata, un taximetrist se indrepta spre casa, istovit dupa o noapte de munca.Drumul era drept si uscat dar oboseala mare l-a facut pe Mos Ene sa treaca la volan.Taximetristul se trezi brusc.
Era pe acelasi drum drept, fara curba, doar ca lumea lui era cu susu-n jos.Reputatia de masina stabila a Daciei Logan fusese inca o data stirbita, creatia autohtona odihnindu-se pe plafon, cu rotile in sus.
Din sens opus, Costica, sofer de camion, statea de data asta in dreapta, lasandu-l la volan pe nepota-sau…ca sa-nvete meserie.Plecasera cu noaptea-n cap din Teleorman, cu camionul incarcat pana la refuz cu pepeni, cu destinatia piata Miercurea-Ciuc.Vazand cum s-a rasturnat loganul, Costica, om cu spirit civic, ii zice nepotului sa traga repede pe dreapta dupa care da fuga la taximetrist si il ajuta sa iasa din masina rasturnata si inca fumeganda.
Au mai oprit cativa sa sara in ajutor si unindu-si fortele au pus loganul pe roti.Probabil cand au cazut la loc pe roti, cele 1000 de kilograme au facut pamantul sa vibreze usor sau nu stiu…cert e ca ‘nea Costica al nostru privea neputincios cum camionul plin cu pepeni se indreapta agale spre sant iar nepota-sau nu era la volan, era langa el si se scarpina in cap, gandindu-se probabil ca e a dracu’ si meseria asta de sofer…Ca sa fie dracul si mai negru, acolo era santu’ mai mare si acolo lipsea parapetul.
Eram cu colegul meu in pauza de masa, asteptam doua omlete faine si parca nu mai veneau, mai ales ca stateam cu frica „sa nu ne dea ceva”.
Am plecat in graba spre locul indicat nestiind foarte multe amanunte…stiam doar ca mi-era foame si ca nu apucasem sa mananc nimic. Vazusem amandoi multe in fata ochilor, morti, raniti, incarcerati, betivi…astfel ca nu mai eram usor de miscat emotional si reuseam cu bine sa ne detasam pt a ne putea concentra pe treaba noastra.
Insa scena asta nu am sa o uit, d-aia m-am si hotarat sa o scriu. Desi statea ciuciulete,era cat un munte de om, se vedea ca e muncit bine, vanjos, om de la tara,cu mainile tabacite de munca.Era imbracat saracacios cu niste bermude si un maiou iar in picioare avea niste slapi din cauciuc chinezesc.
Fata arsa de soare ii era acum brazdata de lacrimi. Plangea ca un copil si se uita cu jale la pepenii sparti pe camp si la camionul rasturnat pe o parte.Plangea si striga : munculita meaaaaa!!!, copilasii meeeei !!! De obicei cand ne facem aparitia intrebam ce s-a intamplat.Dar acum nu imi gaseam cuvintele,scena unui barbat in toata firea jelind in chipul ala ma miscase.
M-am intors cu spatele parca pt a-i da ocazia colegului meu sa initieze el dialogul dar acesta s-a intors deodata cu mine si mi-a soptit: mama ce mila mi-e de nenea asta !! Am rasuflat parca mai usor vazand ca nu sunt singurul cuprins de emotii. Ne-am revenit si ne-am apucat de treaba, timp in care fundalul sonor era acelasi : munculita meaaaa, pepenasii meeeeei!
Dar oricum deja ne imprietenisem iar situatia devenise una tragi-comica.Incercam cat puteam sa il imbarbatam, spunandu-i ca nu e asa rau, jumatate din pepeni sunt inca intregi, camionul cand va fi ridicat pe roti va fi numai bun de circulat…chiar nu stiam ca il mintim pe saracu’ ‘nea Costica. Intre timp a ajuns autospeciala ce urma sa ridice camionul din sant.Insa treaba nu era tocmai usoara.
Pt a fi ridicat camionul, toti pepenii trebuiau descarcati.Am vorbit cu taximetristul si l-am rugat sa isi cheme cativa colegi si sa il ajute pe nenea Costica la descarcatul pepenilor.
Am vazut multi nesimtiti dar la raspunsul primit nu ma asteptam : „eu ma duc acasa ca mi-e somn, nu am dormit toata noaptea”. „I-auzi ma!!! Ii e somn lui”, striga nea Costica si injura in fel si chip „rasa voastra de drogati cand m-oi mai opri eu vreodata in viata asta, drogatii dracu’, de v-ati rasturna pe Posada si nici nu m-as mai uita, munculita meaaaa si pepenasii mei…ii e somn lui!!” Si uite asa taximetristul a plecat la nani cu parbrizul spart si plafonul putin zgariat iar nenea cu pepenii injura de zor si se jelea, adaugand din cand in cand „ii e somn lui! de l-as fi lasat sa doarma somnicul de veci…ii e somn lui acum !
Nea Costica statea de vorba cu soferul macaralei ce urma sa ridice camionul cand a inceput brusc sa strige iar: aoleeeu mamicuta meaaa…mi-am dat seama ca tocmai aflase cat il costa operatiunea.
Macaraua a plecat si ea, ramanand sa se intoarca cand nea Costica va fi terminat de descarcat pepenii.Nea Costica ramasese singur cu nepota-sau, era deja ora 2 si aveau treaba multa si drum lung.
Ne-am luat la revedere, l-am imbarbatat inca o data spunandu-i ca isi va aminti de asta razand si am plecat si noi spre sediu.Pe drum l-am intrebat pe colegul meu daca observase si el ceva neobisnuit la nea Costica. A inceput sa rada si mi-a zis ca vazuse si el ca prin bermudele alea ale lui, se vedea ceva atarnand pana aproape de genunchi.
„Cred ca avea o hernie inghinala imensa.” ” Eu cred ca altceva ii atarna asa.” „Nu are cum ma, sigur avea hernie” Si asa ne-am contrazis noi pana la sediu. Am plecat acasa cu gandul la saracii oameni. Am ajuns acasa cu acelasi gand la nea Costica si la al lui nepot, cum or descarca ei singuri pepenii. Nu am putut sta, mi-am luat niste haine de scandal, m-am suit in masina si m-am dus acolo.
Oamenii inca munceau, erau numai ei doi saracii.La inceput s-au uitat spre mine fara sa ma recunoasca dar au realizat repede ca sunt politistul de mai devreme. M-am pus pe descarcat cot la cot cu ei si pe povestit si ras.Deja atmosfera era alta. Nenea Costica se prinsese ca ma amuza tare cand il aud ca zice „ii e somn lui ” , asa ca repeta asta mereu.
Chiar ma amuza teribil cum o spunea.Eram in mijlocul campului si ma gandeam la omul ala care continua sa imi vorbeasca cu pronume de politete desi imi putea fi tata si desi ii repetasem de mai multe ori sa imi vorbeasca per tu.Ma gandeam ca nu auzisem un repros macar la adresa nepotului care uitase sa traga frana de mana.Nimic.
Iar multi il numesc pe acel om taran. Taranii traiesc in orase, se imbraca scump, conduc masini tari si ocupa functii.Taran a fost taximetristul caruia ii era somn. „( ii era somn lui ! )
Am terminat si de descarcat aproape de seara, a venit si macaraua, a ridicat si camionul. Camionul pe roti arata de parca il desenasem eu cu mana stanga.Mai mult de jumatate din pepeni erau pe camp, crapati.Ne-am luat la revedere iar nea Costica mi-a cerut nr de tel pe care i l-am dat cu mare placere.Ma uitam cum se indeparta camionul si parca imi era teama sa nu se rastoarne din nou, atat era de stramb si inclinat pe-o parte.
Au trecut vreo 6 ani de atunci.Am primit 6 telefoane de Craciun, 6 de Paste, 6 de Sf. Maria.Nea Costica si-a luat camion nou, nepota-sau are si el camionul lui, cred ca nu o sa mai uite frana de mana in veci. Ultimul telefon l-am primit acum o saptamana. Nea Costica era baut iar pe fundal se auzeau si altii la fel de bauti :” ia spune domn’ Marian, spune sa auda aici baietii ca te-am dat pe difuzor, cum zicea domne taximetristul ala ca ii e somn lui, soarele mamii lui „.
I-am facut pe plac, i-am povestit sa auda toti iar apoi mi-am amintit de dilema mea si a colegului: „bai ‘nea Costica, dar ia spune, matale ori ai hernie?
” Cred ca ori l-au mai intrebat multi asta, ori s-a prins de ce il intreb, pt ca mi-a dat raspunsul scurt si la obiect : AM P….. MARE!
