Last Updated on noiembrie 26, 2018 Duminică după-amaiza, Coloana Unirii a ajuns din Covasna la Brașov. Peste 100 de persoane reconstituie simbolic, în căruțe, traseul de acum 100 de ani al românilor din Covasna spre Alba Iulia.
Manolache Mihai: „Marșul Marii Uniri a ajuns duminică în județul Brașov. Peste 100 de persoane participa la refacerea simbolica a traseului parcurs în urma cu 100 de ani de romanii din Covasna pentru a lua parte la Marea Adunare Națională, la 1 Decembrie 1918.
Vezi aici Video:
Centru de Informare Turistica Feldioara: Primarul Comunei Feldioara, Ing. Sorin Taus: ,,Îi felicit pe aceşti oameni deosebiţi, pentru că pun în practică această idee minunată. Acum, la 100 de ani de la evenimentele din 1918, trebuie să dăm dovadă de unitate şi, într-adevăr, să facem România Mare!”
Moment impresionant pentru comunitatea noastră în această dimineață de duminică. De bună voie și nesiliți de nimeni, 100 de români din judeţul Covasna vor reface Drumul Unirii către Cetatea Alba Iulia, prin Marşul Centenarului Marii Uniri, în perioada 25 noiembrie – 1 Decembrie 2018, mândri și emoționați că pot reface drumul înaintașilor, bucuroși că pot participa la Marșul Centenarului Marii Uniri.
La granița localității noastre, au fost întâmpinați cu pâine și sare de către domnul primar al Comunei Feldioara, Ing. Sorin Taus, alături de meșterul nostru popular, doamna Roman Violeta Karmen, împreună cu reprezentanți ai autorităților din împrejurimi. La troița din centrul comunei, cu toții, într-un singur glas, au intonat versurile cântecului patriotic: Vin românii la Alba, iar! Le mulțumim tuturor celor prezenți, iar grupului celor 100 de români porniți la drum, spre Alba Iulia, le dorim drum bun și zile senine, sub faldurile tricolorului! La Mulți Ani, România! 🇧🇪
Sursă fotografii: © Jurnalist Ileana Gafton Dragos. Cu mulțumiri!
Mihaela Aionesei: „După un drum lung prin ceață și frig, cei mai curajoși dintre cei 100 de români plecați de la Vâlcele cu căruțele, au ajuns la pensiunea Ionuț – Dealul Bogății, jud. Brașov. unde au fost întâmpinați cu pâine și sare, așa cum s-a întâmplat și în localitățile unde s-a făcut popas pentru o rugăciune: Hăghig și Feldioara
În urmă au rămas lacrimile celor care ne-au întâmpinat în porți cu steaguri, cu voie bună și cozonac la troițe. Lacrimi care ne-au însoțit toată ziua fără să știm ce hram poartă, dar care ne-au dat puterea de a înainta și ne-au întărit credința în Țara noastră sfântă România, pentru care, zilele care urmează, fiecare cetățean român care-și iubește Țara, ar trebui s-o sfințească măcar cu o lacrimă.
Să aprindă o lumânare pentru înaintașii noștri care ne-au lăsat acest dar strămoșesc la care mulți dușmani râvnesc. Să depună o floare, fie ea și în văzduh, acolo unde în horă, în aceste zile sunt prinse sufletele celor care pentru România de azi s-au dus. Aș vrea să vă pot reda în cuvinte copleșitoarea emoție pe care o simt venind din partea fiecărui suflet participant la acest marș. Începând de la organizatori, oficialități, însoțitori, profesori, până la cei mai tineri elevi care trăiesc și manifestă o bucurie pe care nu o pot descrie, dar o simt revarsată din belșug prin cântec și dans, prin vorbă și port.
Poate e puțin ce facem, nesemnificativ pentru unii, dar orice s-ar spune este istoric! Acest marș pornit din Vâlcele, reconstituie un drum făcut în urmă cu 100 de ani de un grup de români plecați tot din Vâlcele despre care viceprimarul comunei Nicolae Cucu a aflat din arhiva localității și și-a dorit ca în an Centenar să sărbătorească urmând exemplul celor care atunci, în condiții vitregi au reușit să fie prezenți la înfăptuirea visului de aur de la Alba Iulia, pornind pe jos, ori cu căruțele. De la gând la faptă este un pas când mai găsești măcar un om căruia să-i surâdă ideea. Marian Știopu – director executiv la Direcţia Județeană pentru Sport şi Tineret, este cel care a susținut această idee care pe mulți i-ar speria.
Pentru că nu-i ușor de coordonat un proiect de asemenea dimensiuni în care nu implici doar oameni, autovehicule, căruțe, ci și animale pe care nu poți întotdeauna să le dresezi după bunul plac. Astfel cei care s-au deplasat cu căruțele, și-au lăsat încrederea și răbdarea în mersul cailor care s-au deplasat când cu 7 km pe oră, când cu 15 km pe oră. În răsuflările cailor osteniți de drumul lung, am văzut sărbătoare, chiar dacă pașii lor au numărat răni încă nevindecate în trupul Țării. Răni din care parcă se aud eroi cerșind un strop de apă.
Răni în care mai oftează de dor o mamă, se mai aude un suspin de orfan, ori parcă auzim cum ne strigă un străbun. Să lăcrimăm pentru ei, și să ne bucurăm de România noastră. Așa cum s-a bucurat și cerul care a împrăștiat ceața deasă revârsându-și seninul peste steagurile tricolore care fluturau în libertate.
Muzica și dansul se aud în timp ce eu vă scriu cu mare bucurie că mă aflu aici alături de românii mei ca niște zmei!
Vă mulțumim pentru toate mesajele de susținere și încurajare. În mare parte le-am transmis și au adus multă bucurie. Contează mult. Vă iubim! ( 25 nov. 2018)
