Last Updated on iunie 14, 2018 Medicul cardiolog Florin Orțan a explicat ce s-a întâmplat de fapt la Urgențele de la Spitalul Județean. Un avocat a acuzat medicii de acolo că au lăsat un om să moară. Pacientul a fost operat și se simte bine.
Medicul Florin Orțan: Un avocat, despre un om: „Dumnezeu să-l odihnească!” Doctorii din Brașov, despre același om: „Trăiește!”
Era cu… „Dumnezeu să-l odihnească!”, este cu… Dumnezeul lui, cel care i-a dat șansa să aibă parte de cei la care noi toți ne uităm ca la niște Dumnezei atunci când dă boala, ori dau bolile, peste noi. Așa a fost și pentru brașoveanul de 48 de ani pe care nimeni altul decât un apărător al adevărului, un avocat, îi deschisese, printr-o postare pe Facebook, mormântul. „Dumnezeii” de pe pământ brașovean însă, la care ne uităm așa doar când ne lovește boala, ori bolile, au luat în calcul viața. Și matematica a fost una aproape perfectă, pentru că perfecțiune nu există! Ei, medicii Unității de Primiri Urgențe de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Brașov, și nu doar ei ci toți cei care, după un circuit bine stabilit, au luat în mâini soarta „mortului”… viu!
Îl încăierase undeva unii, nici nu contează unde. Primise un pumn în față și îl durea. Îl durea rău! Și de nici nu contează unde, a venit… salvarea! De la verbul a salva! Cu ambulanța SMURD, așa, pe-nserat, când toată lumea se pregătește de culcare. Ei, medicii, nu, rând pe rând, niciodată!
Lăsând deoparte lirismul iată, strict medical dar pe înțelesul tuturor, inclusiv al avocatului inventator de „mort”… viu, cum a fost:
Pe 11.06.2018, că dacă era 13 m-aș fi gândit că e curat ghinion, la ora 20:10, pacientul, de 48 de ani, a fost adus cu ambulanţa SMURD, conştient, dar cu traumatism cranio-cerebral, fără pierderea stării de conştienţă, cu halenă etanolică, victimă a unei agresiuni fizice.
Era lovit la nivel mandibular stâng și căzuse apoi. Pe durata transportului cu ambulanța SMURD, pacientul a refuzat gulerul cervical și orice alte mijloace de imobilizare. Acuza durere la nivelul feței, iar echipajul a avut, ca de fiecare dată, răbdare.
Ajuns la Unitatea de Primiri Urgențe, pacientul a fost preluat de către asistentul de triaj. Ca orice alt pacient, precum toți pacienții, indiferent de funcții, grade, pregătire ori venituri. Dar să revenim. Asistentul de triaj i-a acordat cod verde, cu timp de aşteptare afișat în Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Județean de Urgență din Brașov: 120 de minute. Așa se cere pentru codul verde. Pacientul avea următorii parametri: scor Glasgow 15 puncte, puls 88/min, tensiune arterială 111/62mmhG, saturaţie oxigen – 97%.
Pe durata staționării în spatiul de triaj al spitalului, pacientul a fost reevaluat și nu a necesitat modificarea codului de triaj. Adică, pe înțelesul tuturor, starea bărbatului nu s-a agravat. Nici n-avea cum, situația era sub controlul „Dumnezeilor” brașoveni în halate albe. Al doctorilor!
Apoi, pacientul a fost preluat în aria de consult a codului verde la ora 21:50. Și vă voi explica foarte clar, într-o postare viitoare, cum e cu așteptarea ( care poate să dureze și 10 – 15 ore) în țările unde doar visează să ajungă medicii români dar n-o mai fac pentru că au decis să se dedice românilor – practic, după evaluarea primară a pacientul, s-a efectuat EKG în 12 derivații și s-a constatat o imagine sugestivă pentru infarct infero-postero lateral.
În acel moment, fix în acel moment, pacientul a fost întrebat dacă are durere toracică. A răspuns afirmativ. Practic, a confirmat existența unei dureri toracice veche de două săptămâni!! Firesc, corect, a urmat consultul cardiologic care s-a efectuat la ora 22.00.
După 20 de minute, examenul Computer Tomograf, pentru zona capului, a toracelui și a abdomenului, s-a efectuat la ora 22.20. Rezultatul a sosit, atenție!, la ora 22.55. Să vă scriu, acum, după cât timp sosește rezultatul prin alte părți? E fără sens!
Consultul chirurgical, pentru același „mort”… viu, s-a efectuat la ora 23.05 și, în urma discuției între componenții unei echipe formată din urgentist, cardiolog și chirurg, s-a decis internarea bărbatului în secția de Terapie Intensivă – chirurgie.
Omul a fost operat în cursul noptii, i s-a făcut splenectomie ( i s-a scos splina) și a fost reevaluat în permanență, repet, în permanență, de cardiologi și nu numai.
Vă întrebați cu siguranță, cu toții, ce face, acum, omul?
E bine, e în continuare în mâinile doctorilor care, profesioniști desăvârșiți de care Brașovul are parte, nu s-au gândit nicio secundă la…„Dumnezeu să-l odihnească!” Asta chiar dacă, uneori, corect, obiectiv, în singurele situații în care Dumnezeu e unul singur, ei, medicii, chiar nu mai au ce face…
Nu este cazul acum, și să fie cât mai puține aș spune.
Au fost însă, exact ca în cazul pacientului de 48 de ani, pumn în față…
Pumni în față pe care i-ați dat dumneavoastră – că eu sunt respectuos – domnule avocat, tuturor medicilor brașoveni atunci când ați scris, fără măcar să-i întrebați: „Dumnezeu să-l odihnească!” Erați sigur că pacientul a murit. Ei bine, nu! Nu a murit!
Nu suntem în sala de judecată, domnule avocat, pentru că noi nu stabilim vinovați, nu ne permitem, dar dumneavoastră ați făcut-o! Fără să-I întrebați pe toți cei implicați, așa cum procedeză în sala judecată orice magistrat. În sala de judecată în care dumneavoastră… apărați!
Acum, ce-ar fi să cereți iertare…?
Poate vă iartă Dumnezeu pentru tot glodul pe care l-ați aruncat în fețele tuturor medicilor brașoveni!
Dar acum, impreuna cu toti colegii postaci-glodari sunteti celebru. Asta conteaza. Noi suntem la serviciu. Si nu suntem suparati. Intelegem moartea si viata, si chiar si ce ati scris toti”.
