Last Updated on mai 7, 2018 Statul Român și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra Cetățuii Brașovului de pe Dealul Straja, drept câștigat în procesul cu SC Aro Palace SA. Procesul a trecut de prima instanță și de Curtea de Apel, ceea ce a făcut posibilă înscrierea provizorie în Cartea Funciară, chiar dacă SC Aro Palace SA solicitat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Decizia Oficiului de Cadastru a ajuns la sfârșitul lunii aprilie și la Primăria Brașov, cea care a inițiat întregul proces de readucere a Cetățuii, din proprietatea privară a SC Aro Palace SA, în proprietatea publică- fie a municipiului Brașov, fie a Statului Român. De altfel, în acest proces, Statul Român și municipiul Brașov au făcut front comun pentru proprietatea asupra Cetățuii: municipiul Brașov și-a asumat toate cheltuielile legate deplata casei de avocatură, cercetarea arhivelor, achitarea taxei de timbru, iar Statul Român, reprezentat de Ministerul de Finanțe, a susținut demersul constituindu-se parte în proces, alături de Primărie.
Demersul a urmărit în primul rând să dovedească faptul că Aro Palace nu este proprietarul de drept al monumentului, care aparține statului, indiferent că este vorba de municipalitate sau de Ministerul Finanțelor (care este reprezentantul Statului Român la nivel central în astfel de situații). Modul de administrare a monumentului urmează să fie reglementat la finalul procesului.
Înregistrarea în Cartea Funciară, chiar și provizorie, a dreptului de proprietate al Statului Român asupra Cetățuii îi conferă noului proprietar drepturi depline asupra imobilului și posibilitatea de a cere oricând SC Aro Palace SA să predea, prin proces verbal de predare-primire, monumentul de pe Dealul Straja.
„La sfârșitul săptămânii trecute am primit extrasul cu întabularea provizorie a Statului Român, ceea ce înseamnă că până la finalizarea procesului, Statul Român are toatre drepturile asupra acestui monument istoric și sperăm că poate fi identificată o soluțieprin care Cetățuia să fie deschisă vizitatorilor. Vom avea o discuție cu Ministerul Finanțelor și, așa cum am declarat înainte de deschiderea acestui proces, suntem dispuși să luăm în administrare monumentul, pentru a-l reintroduce în circuitul turistic. Este o parte din istoria Brașovului aici și cred că trebuie să protejăm și să o prezentăm tuturor celor care ne vizitează“, a spus primarul George Scripcaru.
Cercetările ealizate de casa de avocatură care a reprezentat Primăria Brașov în acest proces au relevat în documentele de arhivă că, inițial, Cetatea a fost înscrisă în Cartea Funciară de către Trezoreria Regală Ungară, care a dat-o în folosința și gestionarea Guvernului Militar Comun Regal și Imperial. În baza unui decret regal, Cetățuia a ajuns, în 1927, în proprietatea Statului Român. Ulterior, în 1932, Ministerul Armatei, care administra Cetățuia, a fost autorizat să o cedeze municipiului Brașov, la schimb cu cazarma „Regele Ferdinand“ (actuala Unitatea Militară de pe strada Mihai Viteazu).
În 1938, printr-un decret, Cetățuia a revenit la Statul Român, pentru ca în 1940 să fie repartizată Ministerului Apărării Naționale (Ministerul Forțelor Armate, la acea vreme), alături de alte imobile. Atunci a fost intabulată cu titlu de expropriere. Municipiul Brașov a atacat decizia, însă demersul a fost respins în instanță. În 1952, în plin regim comunist, Ministerul Apărării Naționale dă în folosință Cetățuia către Ministrul Afacerilor Interne, care îl va folosi ca închisoare militară. Totuși, această trecere de la MApN la MAI nu a fost înscrisă niciodată în Cartea Funciară și acest act a fost cel contestat în primul rând de avocații municipalității, în procesul Cetățuii.
În 1974, printr-un ordin al Ministerului de Interne și o adresă a Oficiului Național de Turism Carpați Brașov, imobilul este dat în administrarea ONT, care amenajează, chiar în inima cetății, un restaurant. După 1990, ONT Carpați Brașov devine SC Postăvarul SA, iar mai multe imobile, printre care și „Complex Cetate de pe strada Cetății nr. 5“ (adică Cetățuia), sunt trecute în proprietatea societății. Potrivit avocaților, „este ca și când proprietarul pe cafeneaua de la Luvru ar deveni dintr-o dată proprietar pe întreg castelul“.
