Last Updated on aprilie 6, 2018 Invidia, răutatea, unora s-a abătut peste cei care au „îndrăznit” să-l ajute pe bătrânul lovit bestial într-un pasaj din Brașov. Ar fi trebuit lăsat în pace din cauza problemelor sale, să fie umilit în continuare pentru că nu este un sfânt, este un simplu om aflat într-o mare cumpănă a vieții?
Pe Facebook, Ramona Strugariu a scris: Acum o saptamana, doi golani bateau cu bestialitate un om, intr-un pasaj din Brasov. 38 de secunde, 21 de lovituri la cap, in fata si in coaste, pana cand a cazut inconstient si dupa aceea.
Ca printr-un miracol, omul si-a revenit. Alti oameni, intr-un val de solidaritate atat de frumos si care ar trebui sa fie atat de specific naturii umane, s-au mobilizat ca sa-i intinda o mana de ajutor.
Un medic din Bucuresti n-a dormit vreo trei nopti si zile, a adunat in jur niste alti oameni la fel de misto ca el, a plecat spre Brasov, s-a zbatut sa-i faca acte, sa-i gaseasca o locuinta, sa ii propuna, cu ajutorul tuturor, un mod de trai mult mai decent decat cel de pana acum. Mai sigur, mai ferit de clipe teribile precum cea de vinerea trecuta, atunci cand a trecut pe langa moarte. Mai uman, caci oameni suntem.
Apoi, ca intr-un vis urat, aceasta dimensiune speciala, inchizitorie, a intelepciunii care zace in noi a inceput sa rascoleasca cu batul in rahat si sa strige: ah, dar medicul acela care l-a ajutat nu se gandeste ca si altii au nevoie! Un singur om a primit atata atentie si altii mor nebagati in seama de nimeni!
Jurati-va ca stiti voi sigur ca Vasi Radulescu a ajutat un singur om. Sau ca a facut-o pentru publicitate. Sau ca “se promoveaza”. Fiindca eu stiu ca nu e asa si ca a ajutat mult mai multi oameni. Si ca nu are nevoie sa se promoveze, pentru ca are deja o anumita notorietate. Dar chiar daca ar fi asa, hai, pasul in fata cati ati facut in viata voastra, macar o singura data, la fel. Sa va asumati ca puteti pune umarul la a schimba viata unui om. Unul de pe strada, cazut prin vreun gang. Sau macar sa bagati un astfel de om in seama. Hai, mana sus.
Apoi, aceeasi nobila natura umana a urlat: ha! De fapt, ati ajutat un betiv! Si-a batut joc de o tara intreaga! Un golan ca orice alt golan, si cu probleme psihice, in plus.
Ma mir ca inca nu am vazut pe undeva scris ca si-a meritat toate picioarele in gura. Inca, e drept.
Asadar, e justificat sa fii zdrobit in bataie intr-un pasaj si sa nu se uite nimeni la tine, sa nu meriti niciun ajutor, chiar daca ai o viata mizera si ai nevoie de acest ajutor, ba chiar sa fii acuzat de impostura atunci cand l-ai primit, pentru ca ai probleme cu alcoolul ( cam ca jumatate din populatia tarii) si tulburari psihice (cam ca cel putin 20% din populatia globului).
Ia, cam cati va declarati complet intregi la cap? Si sfinti la capitolul sprit? Dar buni cunoscatori ai naturii umane si doctori in toate, cam cati? Toti, toti. In plus aveti, majoritatea, o casa, un blid de mancare in frigider, un serviciu, un buletin in buzunar si o cescuta cu cafeluta in fata, pe masa pe care stau tableta si smartphone-ul cu ajutorul carora scrieti despre betivul ala.
Slava Domnului. Guess what, e plin acolo, afara, dupa yala de la usa, de oameni care n-au. Fuga mars sa luati o gura de realitate, sa vedeti ce puteti face pentru ei, in orice fel, si pe urma facebook-uim despre asta. Sau, nu stiu, daca aceasta realitate e prea dura, puteti sa va apucati de baut, dar sa o faceti discret, pentru ca, daca intr-o zi, cu alcoolul in cap, picati intr-un gang si luati ceva bocanci in gura, lumea va va judeca si cu siguranta n-o sa va ridice nimeni de jos, pentru ca ati meritat.
E vinerea mare astazi si nu vreau sa mai spun nimic altceva, doar sa scriu cu infinita amaraciune ce am scris aici, si atat. Singurele lucruri care merita zdrobite intr-o viata de om sunt niste lanturi din mintile noastre. Mintile care judeca totul cu mare asprime, dar nu deschid podul palmei niciodata sa mangaie iar apoi se incumeta a articula, cu evlavie, despre sfintele sarbatori, bunul Dumnezeu, sacrificiu si maretia umana”.
