Ana Gherase a publicat zilele trecute o mărturie emoționantă la un an de la operația prin care a trecut după ce a aflat că are cancer, mulțumindu-i public medicului Bogdan Moldovan, de la Spitalul Sf. Constantin din Brașov, pentru intervenția care, spune ea, i-a oferit șansa de a-și continua viața.
În mesajul postat pe Facebook, Ana Gherase povestește că, în urmă cu un an, intra în sala de operație cu teamă și cu multe incertitudini. „Aflasem că am cancer și, pentru prima dată, m-am întrebat dacă voi mai avea parte de zilele pe care până atunci le consideram normale”, a scris aceasta.
La un an distanță, spune că privește perioada prin care a trecut cu recunoștință. „Sunt aici. Trăiesc. Zâmbesc. Iubesc. Îmi fac planuri. Îmi trăiesc viața”, a transmis Ana Gherase, subliniind că experiența bolii i-a schimbat perspectiva asupra lucrurilor obișnuite de zi cu zi.
Gherase Anamaria: „Astăzi se împlinește un an…
Un an de când am intrat într-o sală de operație cu sufletul plin de teamă, după ce viața mea se schimbase într-o clipă. Aflasem că am cancer și, pentru prima dată, m-am întrebat dacă voi mai avea parte de zilele pe care până atunci le consideram normale.
Au fost zile în care am plâns. Zile în care mi-a fost frică. Zile în care nu știam ce va urma și zile în care singurul lucru pe care mi l-am dorit a fost să trăiesc.
Astăzi, la un an distanță, mă uit în urmă și îmi vine să plâng… dar de recunoștință. ❤️
Sunt aici. Trăiesc. Zâmbesc. Iubesc. Îmi fac planuri. Îmi trăiesc viața.
Și pentru toate acestea voi fi recunoscătoare până la sfârșitul vieții mele.
Îi mulțumesc din tot sufletul domnului doctor Bogdan Moldovan de la Spitalul Sf. Constantin din Brașov. Nu voi putea niciodată să pun în cuvinte cât înseamnă pentru mine omul care, prin priceperea și mâinile sale, mi-a oferit șansa de a mai avea un „mâine”. 🙏
Îi mulțumesc bunului Dumnezeu, care mi-a dat putere atunci când eu simțeam că nu mai am și care m-a ajutat să merg înainte, pas cu pas. 🙏
Și le mulțumesc tuturor oamenilor care au fost lângă mine. Celor care m-au ținut de mână, celor care m-au încurajat, celor care s-au rugat pentru mine, celor care m-au ajutat și celor care nu m-au lăsat să mă simt singură în cea mai grea perioadă a vieții mele.
Poate că înainte nu înțelegeam cât de prețioasă este viața. Astăzi înțeleg.
O zi în care te trezești sănătos.
O îmbrățișare.
Un zâmbet.
O cafea băută în liniște.
O zi obișnuită.
Toate acestea sunt, de fapt, miracole. ❤️
Astăzi nu vreau să-mi mai amintesc de cancer prin frică. Vreau să-mi amintesc prin lecția pe care mi-a dat-o: să nu mai amân viața. Să iubesc mai mult. Să mă bucur mai mult. Să spun „te iubesc”. Să trăiesc.
Acum un an mă rugam să primesc o șansă.
Astăzi o trăiesc.
Și dacă am învățat ceva în această luptă, este că uneori cea mai mare victorie nu este să câștigi o bătălie… ci să poți spune, un an mai târziu:
„SUNT AICI. ȘI TRĂIESC.” ❤️
Doamne, îți mulțumesc pentru viață.
Domnule doctor, vă mulțumesc pentru șansa la viață.
Iar tuturor celor care mi-ați fost alături… vă mulțumesc că ați făcut parte din lupta mea. 🙏❤️
Astăzi aleg viața. În fiecare zi. 🌷”
