Last Updated on martie 8, 2024 
ARO a fost fabricat sub licență în Portugalia sub denumirea de Portaro, dar și în Spania, pentru scurt timp ce-i drept, unde era vândut drept Hisparo. Un pasionat din Portugalia are un ARO 10 într-o stare foarte bună, căruia i-a adus câteva modificări care fac din acest exemplar unul destul de special, mai ales dacă aruncăm o privire asupra interiorului.
Aro cu scaune de Mercedes-Benz și tapițerie din piele
Fotografii și clipuri cu mașina au fost postate pe pagina de Facebook ARO Portugal, iar rezultatele nu arată rău deloc. Cu toții știm că modelele ARO aveau interioare destul de spartane, oferind strictul necesar. Cu toate acestea, proprietarul mașinii a vrut să creeze o „mașină de lux”, conform Adevarul.
”Astfel, panourile interioare au fost tapițate cu piele crem, iar scaunele față au fost luate de pe un Mercedes-Benz, fiind o îmbunătățire evidentă față de scaunele cu care mașina venea echipată din fabrică.
Aspectul cu siguranță este inedit și suntem siguri că pielea oferă o senzație mai plăcută la atingere elementelor din interior. Inclusiv volanul a fost acoperit în aceeași piele crem, iar covorașele au fost personalizate cu logo-ul ARO și o margine asortată, tot de culoare crem, identică cu restul interiorului. Pe lângă interiorul retapițat și exteriorul a fost recondiționat. Vopseaua este în stare foarte bună, iar roțile mai mari conferă micului off-roader un aspect mult mai robust”, scrie promotor.ro.
Istoria uzinei Aro începe în anul 1885 când, datorită amplasamentului propice, se construia o fabrică de hârtie și celuloză a companiei „Letea Bacău”. Fabrica și-a încetat activitatea în 1899, iar în 1933 a fost dezafectată. Între anii 1941-1944, locul a fost folosit ca depozit pentru materiale de către armată, iar din 1944 timp de aproape un an aici a funcționat o secție de pale de elice pentru avion aparținând Fabricii „I.A.R. Brașov”.
Între anii 1945-1950 aici s-au executat reparații ale mijloacelor de transport ce aparțineau armatelor române și sovietice. După 1950, timp de 3 ani s-au produs: lacăte, vermorele și pompe de stropit pentru agricultură și viticultură.
În 1953, fabrica s-a reprofilat pe producția de motociclete, producând un număr total de 12 unități din modelul IMS 53.
Din anul 1957 încep să se producă piese de schimb auto (cutii de viteze și motoare), an care coincide cu demararea fabricării autoturismelor de teren IMS 57, M59 și M461.
Până la primele disponibilizări, majoritatea locuitorilor comunelor învecinate lucrau la uzina Aro. În anul 1944 suprafața fabricii era de 6.000 metri pătrați, ajungându-se în 1973 la peste 35.000 metri, din care 15.000 metri pătrați reprezentând suprafață construită. Între 1950-1974 producția globală a crescut de 397 de ori, producția de marfă a crescut de 290 de ori iar numărul salariaților a crescut de 10 ori.
Se lucra în 3 schimburi, iar fabrica avea o capacitate de 20.800 autoturisme pe an. Din anul 1994 s-a lucrat în 2 schimburi, iar capacitatea era de 14.000 de autoturisme pe an.
