Last Updated on martie 11, 2024 
Făgăraşul a reprezentat un important punct de reper în istoria acestui neam iar Cetatea Făgăraşului a fost reşedinţă pentru mai mulţi principi şi domnitori. Printre aceştia îi putem aminti pe: Negru Vodă, Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazu, Ştefan Mailat, principele Michael Apaffy (în timpul căruia cetatea şi domeniul Făgăraşului au cunoscut o perioadă de maximă înflorire economică, depăşind în importanţă capitala Alba Iulia), ş.a.
Cele mai timpurii informaţii privitoare la Ţara Făgăraşului, datează din primul sfert al secolului al XIII-lea – diploma dată de regele Andrei al II-lea al Ungariei, în anul 1222, în care sunt informaţii privitoare la obligaţiile Cavalerilor Teutoni (aşezaţi la Feldioara, în Ţara Bârsei), de a plăti vamă la trecerea lor prin ţara românilor, Terra Blachorum, scrie Fagarasul Tau.
Prima atestare documentară a Făgărașului o găsim în cunoscutul document din 11 martie 1291, emis de regele Ungariei, Andrei al III-lea, în adunarea de la Alba Iulia pentru magistrul Ugrinus. În acest context, nobilul credincios al regelui, revendica posesiunile sale Făgăraş şi Sâmbăta, în virtutea drepturilor susţinute de diplomele regale pe care le primiseră antecesorii săi.
„Noi Andrei, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, aducem la cunoștința tuturor cărora se cuvine că, atunci când am ținut împreună cu toți nobilii, Sașii, Secuii și Românii din părțile Transilvaniei o adunare la Alba Iulia, pentru îndreptarea stării acestora, cu sfatul tuturor prelaților și baronilor regatului nostru, care se aflau cu noi în acea vreme, magistrul Ugrinus, iubitul și credinciosul nostru, ridicându-se în acea adunare a noastră, a cerut să i se înapoieze și restituie prin noi niște moșii ale sale numite Făgăraș (Fogoros) și Sâmbăta (Zumbothel) aflătoare lângă râul Olt (Olth), zicând că i-au fost înstrăinate pe nedrept și a înfățișat actele și privilegiile sale cu privire la aceasta.
Iar noi, voind să ne lămurim mai bine asupra pricinei numitelor moșii, adică dacă ele au fost sau nu ale numitului magistru Ugrinus, am pus să se cerceteze cu luare aminte printre numiții nobili, printre Sași, Secui și Români (Olachis), dacă se știe că numitele moșii aparțin de drept și legiuit numitului magistru Ugrinus.
Aceștia toți și fiecare în parte au declarat că pomenitele moșii numite Făgăraș și Sâmbăta au fost și sunt ale magistrului Ugrinus și ale înaintașilor săi.
Așadar noi, deoarece am văzut și am aflat că acele moșii aparțin de drept și legiuit acestui magistru Ugrinus, i le-am înapoiat și restituit împreună cu toate folosințele și tot ce ține de ele, numitului magistru Ugrinus și prin el moștenitorilor săi și urmașilor acestor moștenitori, ca să le stăpânească pe veci și nestrămutat, în același fel și cu aceeași deplinătate cu care au fost stăpânite și ținute aceste moșii de către înaintașii lui Ugrinus. Dat în Alba-Iulia, în Dumineca Invocavit, în anul Domnului o mie două sute nouăzeci și unu.”
Evoluție istorică
În anul 1733, când episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a decis organizarea în Ardeal a unei conscripțiuni (recensământ), la Făgăraș au fost recenzați doi preoți: Toma (ortodox) și Petru (greco-catolic). Funcționa o biserică românească (greco-catolică) (Sf. Nicolae), iar populația românească a localității era formată din 183 de familii, adică un număr de circa 915 persoane.[6]
Conform datelor recensământului din 1930 populația orașului era de 11.841 locuitori, dintre care 7.094 români (54,2%), 4.246 maghiari (26,7%), 969 germani (12,4%), 388 evrei (4,9%) ș.a. Din punct de vedere confesional populația era alcătuită în 1930 din 2.734 ortodocși (34,9%), 1.551 greco-catolici (19,7%), 1.131 reformați (14,4%), 1.055 romano-catolici (13,5%), 779 luterani (9,9%), 180 unitarieni (2,3%) ș.a.
Conform recensământului din 2002 în Făgăraș locuiau 36.121 de persoane, dintre care 93,23% de etnie română, 4,54% etnici maghiari și 1,17% romi, restul etniilor având sub 1% fiecare în parte.
