Last Updated on septembrie 10, 2021 Șoferii din Schei sunt pur și simplu îngroziți că într-un viitor foarte apropiat nu vor mai putea circula cu mașinile, vor trebui să circule cu autobuze, biciclete sau trotinete.
Corneliu Teposu: Apropo de ambuteiajele de ieri din centru și de ofuscarea unor stimabili domni care aveau locul de muncă la 2-3 kilometri de Șchei, dar ei nu se puteau deplasa decât cu mașina personală. Le recomand să citească cartea „Orașe pentru oameni” a urbanistului danez Jan Gehl, cel cu care colaborează – sau a colaborat – și Primăria din Alba Iulia. Mă tem că ar citi degeaba, dar m-aș declara mulțumit și dacă ar face efortul de a înțelege conceptele care modelează mobilitatea și urbanismul din orașe precum Viena, Copenhaga, Paris, Gent, Ljubljana etc.
P.S. Apropo, Amsterdamul din anii ’60 era plin de mașini și ambuteiaje. Nu cred că trebuie să ajungem să sufocăm orașul cu mașini pentru că, dacă continuăm așa, acolo vom ajunge.
P.P.S. Le recomand să citească această carte și domnilor dezvoltatori imobiliari – care creează cartiere fără spatii verzi, fără grădinițe, fără trotuare adecvate – dar și cumpărătorilor de locuințe. Later edit: și autorităților locale care aprobă bloc lângă bloc și spații verzi fictive.
–
Fragment din cartea „Orașe pentru oameni”, Editura Igloo Media, 2012.
„Timp de decenii, planificarea urbană a trecut cu vederea și a lăsat la voia întâmplării dimensiunea umană, în timp ce alte aspecte, precum infrastructura pentru traficul auto mereu în creştere, au beneficiat de infinit mai multă atenţie. În plus, ideologiile dominante în planificare – modernismul cu precădere — au plasat în mod explicit spaţiul public, pietonii şi spaţiul urban ca loc de întâlnire pentru cetăţeni la coada listei de priorităţi. În cele din urmă, forţele pieţei şi tendinţele arhitecturale au mutat treptat accentul de pe relaţiile şi spaţiile comune ale oraşului pe clădiri individuale, care, cu timpul, au devenit din ce în ce mai izolate, introvertite şi alienate.
O trăsătură comună în aproape toate oraşele – indiferent de locaţia la nivel global, de viabilitatea economică şi stadiul de dezvoltare care le caracterizează – este că oamenii care folosesc încă spaţiul orașului sunt trataţi din ce în ce mal prost.
Spaţiul limitat, obstacolele, zgomotul, poluarea, riscurile de accidentare și, în generai, condiţiile neplăcute sunt tipice pentru locuitorii majorităţii oraşelor de pe glob.
Această schimbare importantă nu numai că a redus posibilitatea mersului pe jos ca modalitate de transport, ci, mai mult decât atât, a atacat funcţiile sociale și culturale ale spaţiului urban. Funcțiunea tradițională a spaţiului public ca loc de întâlnire şi forum social pentru locuitori a fost diminuată, ameninţată sau eliminată treptat.[…]
În ţările în curs de dezvoltare, situaţia dimensiunii umane este mult mai complexă şi mai gravă. Majoritatea populaţiei este forţată să folosească intens spaţiul urban pentru o mare parte a activităţilor de zi cu zi. De-a lungul istoriei, oraşele au funcţionat destul de bine pentru astfel de scopuri, dar, odată cu apariţia traficului auto, competiţia pentru spaţiul urban s-a intensificat brusc. Condiţiile de viață pentru pietoni au devenit din ce în ce mai lipsite de demnitate de la an la an.”
Romulus Oprica: „Eu cred ca este o mare problema cu FOV si scoaterea masinilor din oras. A facut, oare, Primaria Brasov un studiu de impact pentru a afla cate pisici vor avea de suferit de frig daca vor fi mai putine masini pe care sa se incalzeasca in zilele reci? N-a facut! Pai asa se face treaba, domnu’?”
