Last Updated on mai 2, 2021 Primarul Allen Coliban a dezvăluit rețeta de miel la tavă pe care o folosește la fiecare sărbătoare pascală.
Allen Coliban: „Paștele mi-a fost mereu o sărbătoare dragă, scăldată în soare, desprinsă parcă din scrierile lui Ion Creangă. Era momentul din an în care ne regăseam cu toții la bunici, când masa și curtea deveneau neîncăpătoare, când primăvara ne descrețea frunțile și aerul se umplea de voie-bună și de râsete.
Dar dincolo de reuniune, Paștele era o sărbătoare plină de ceremonial – de la oul roșu, atent ales pentru câștigarea concursului, la fața de masă impecabilă, cu tacâmurile de sărbătoare; de la mielul crocant încins cu usturoi verde, la (pre)gătirea trupului și a sufletului în așteptarea “luminii” și a ospățului de după.
După ce o parte dintre cei dragi au plecat, mi-a venit și mie rândul la responsabilități mai mari în pregătirea acestui ritual. Astfel, de aproape 20 de ani, gătesc friptura de Paște (miel la tavă). Rețeta am adaptat-o după minunata carte a regretatului Radu Anton Roman – “Bucate, vinuri și obiceiuri românești”. Este o rețetă simplă, neaoșă, dar cu un rezultat ce îi face să se lingă pe degete și pe cei ce de obicei nu se dau în vânt după gustul de miel:
– carnea de miel se șterge cu un șervet înmuiat în oțet, după care se freacă bine cu sare, cu pastă de usturoi pisat (de la două căpățâni), cu piper și, la final, cu unt (200 g). Eu adaug deasupra felii de lămâie, precum și amestec de condimente
– se potrivește în tava bine unsă cu unt, se adaugă untdelemnul (200 ml), se pune în cuptorul bine încins și se unge periodic, până prinde crustă
– focul se domolește, se adaugă vinul (2 pahare de vin alb, sec), se continuă unsul periodic vreme de cel puțin un ceas
– la final, îl împodobim cu usturoi verde, îl punem încă 10 minute în cuptor să se desăvârșească
Nu mă consider bucătar, destul de rar apuc să găsesc timp pentru asta. O dată pe an, însă, de Paște, mă bucur să pot perpetua tradiția familiei, alături de toți ai casei.
Vă doresc și vouă bucurie în casă, primenire în suflet și închei cu un pasaj din Radu Anton Roman, din aceeași carte pomenită mai sus:
“<> v-o spun cu lacrimi în ochi, să cinstim cu o Fetească Neagră de pe Valea Seiman pe mieii Domnului, iubiții noștri, ce ni s-au dăruit prea mult. “
