(Foto) Jurnalist din București, într-un sat din Brașov: „Primul șoc pe care l-am avut era liniștea deplină care se lăsa noaptea. Nu există meniu :)) Primești “ce se găsește”. Sunt ouă, îți face ouă la micul dejun. Nu sunt, nu primești. Care ați avut bunici la țară, veți înțelege”:

Există zone în județul Brașov unde te poți deconecta total. Viața la țară te scapă de legătura cu Social Media și cu știrile bolnăvicioase de la televizor. Jurnalistul Mircea Marian a avut un șoc atunci când a ajuns în satul Cobor, de lângă Ticuș, județul Brașov.

Mircea Marian: „Primul șoc pe care l-am avut era liniștea deplină care se lăsa noaptea. Ore întregi nu doream să adorm ca să mă bucur de totala absență a vreunui zgmot.
Al doilea șoc era dimineața, când deschideai ușa dinspre curte și dădeai peste vreo patru câini și trei pisici, de cele mai diferite vârste, dimensiuni și backgrounduri, conviețuind în deplină armonie. Un brac german de viță nobilă, un câine mare, lățos și negru, salvat după ce fusese aruncat în râu de foștii stăpâni, ca să se înece, un motan uriaș, doi pisoi la 4-5 luni.

(Foto) Jurnalist din București, într-un sat din Brașov: „Primul șoc pe care l-am avut era liniștea deplină care se lăsa noaptea. Nu există meniu :)) Primești “ce se găsește”. Sunt ouă, îți face ouă la micul dejun. Nu sunt, nu primești. Care ați avut bunici la țară, veți înțelege”: 1

Plus un câine care fusese lovit de tractor, dar nu au vrut să îl eutanasieze, l-au dus la medic, i-au făcut RMN și i-au găsit o soluție – un cărucior atașat la spate – ca să poată circula.

Cam astea-s primele impresii peste care dai la ferma din Cobor, probabil unul din cele mai minunate proiecte din România: niște oameni buni salvează, din donații private, o bucată din România. Cumpără pământ, refac ecosistemele, renovează case vechi păstrând cu sfințenie vechea arhitectură – nici un cui, nici un strop de beton – și readuc la viață sura de stepă, aici la Cobor, sau zimbri, în rezervația din munți.

(Foto) Jurnalist din București, într-un sat din Brașov: „Primul șoc pe care l-am avut era liniștea deplină care se lăsa noaptea. Nu există meniu :)) Primești “ce se găsește”. Sunt ouă, îți face ouă la micul dejun. Nu sunt, nu primești. Care ați avut bunici la țară, veți înțelege”: 2 (Foto) Jurnalist din București, într-un sat din Brașov: „Primul șoc pe care l-am avut era liniștea deplină care se lăsa noaptea. Nu există meniu :)) Primești “ce se găsește”. Sunt ouă, îți face ouă la micul dejun. Nu sunt, nu primești. Care ați avut bunici la țară, veți înțelege”: 3

Cine se duce să facă turism, în stilul neaoș, va suferi o cumplită dezamăgire. Nu e nici ieftin și nici nu primești mâncare multă. Nu există meniu :)) Primești “ce se găsește”. Sunt ouă, îți face ouă la micul dejun. Nu sunt, nu primești. Care ați avut bunici la țară, veți înțelege: mâncare gătită de femei din sat, foarte basic, simplu și cu ce este la fermă. Într-o seară am primit o ciorbă…o secundă am crezut că-i urăsc.

Era ciorba pe care o făcea tata în iernile nesfârșite în care stăteam la Uncești, ca să avem grijă de bunica bolnavă: ciorbă acră, cu un amestec de cartofi și varză, fără strop de carne, și, pe undeva, cred că se simțea niște ulei. Dar Tana, cu care ne-am revăzut după zece luni de distanțare socială și, credeți-mă, știe ce e aceea mâncare bună, a spus de două ori: “E minunat aici”.

Îmi este greu să povestesc despre experiența fantastică de la Cobor, eu sunt un ziarist cinic și brutal. Lucrezi toată ziua cu politicieni și ai un șoc când aterizezi în altă lume, cu oameni buni și dedicați care efectiv salvează planeta, adică o bucată consistentă din ea.

(Foto) Jurnalist din București, într-un sat din Brașov: „Primul șoc pe care l-am avut era liniștea deplină care se lăsa noaptea. Nu există meniu :)) Primești “ce se găsește”. Sunt ouă, îți face ouă la micul dejun. Nu sunt, nu primești. Care ați avut bunici la țară, veți înțelege”: 4

Și, cireașa de pe tort: aici am dat peste francezul din Cobor, un breton care trăiește și lucrează în aceste locuri de 15-16 ani, a făcut pe munca lui stație de pompieri, iar acum ridica un dispensar. Dar asta e o altă poveste, prea frumoasă ca să o amestecăm și să o risipim….”