Cristina, București: „Am ajuns în Brașov… Am intrat în Piața Sfatului, plouată toată, de nu vedeam nimic prin ochelari. După primul pas, primul, afară fiind, a venit la mine un polițist de la Poliția locală, care m-a întrebat, pe un ton civilizat, de ce nu am mască.  Eu n-am apucat să deschid gura, că …”

Brașovul este un județ cu număr mare de infectări chiar dacă majoritatea locuitorilor respectă minime reguli. Astăzi au fost anunțate 130 de cazuri de coronavirus.

Zilele trecute, Cristina Hurdubaia a scris pe Facebook: „Am ajuns în Brașov, m-am urcat în autobuz, toată lumea cu masca purtată corespunzător. Autobuzul, plin pe jumătate. Mulți oameni în vârstă.

Cristina, București: „Am ajuns în Brașov... Am intrat în Piața Sfatului, plouată toată, de nu vedeam nimic prin ochelari. După primul pas, primul, afară fiind, a venit la mine un polițist de la Poliția locală, care m-a întrebat, pe un ton civilizat, de ce nu am mască.  Eu n-am apucat să deschid gura, că ...” 1

Am intrat în Piața Sfatului, plouată toată, de nu vedeam nimic prin ochelari. După primul pas, primul, afară fiind, a venit la mine un polițist de la Poliția locală, care m-a întrebat, pe un ton civilizat, de ce nu am mască.

Eu n-am apucat să deschid gura, că m-a și legitimat, că îmi dă amendă. Asta e, i-am dat cartea de identitate, s-a uitat la mine, a văzut că nu fac gălăgie, a văzut că locuiesc în București, a văzut că am ditai rucsacul în spate, a văzut că îmi pun masca cuminte, mi-a mulțumit și m-a lăsat în pace. Oricum, dacă îmi dădea amendă, o plăteam, parol, pentru că atunci când te duci în vizită la cineva acasă, cum ar veni, îi înveți regulile, mai întâi. E ca și cum te muți în altă țară și refuzi să îi înveți limba și să te adaptezi culturii ei.

Altfel, nu zic că în #Transilvania (+ Bucovina) n-or exista și oameni mai puțin educați, zic doar că, în opinia mea, lumea e mult mai civilizată aici, dintr-un motiv mare cât inima mea: zestrea culturală, cu tot ce implică ea, inclusiv cei 7 ani de-acasă, moștenită de la Imperiul austro-ungar nu se compară, în veci și-n pururea, amin, cu zestrea culturală moștenită, de cealaltă Românie, de la Imperiul otoman. Simplu ca bună ziua.

Puteți să mă contraziceți cât vreți, doar că n-o să mă convingeți niciodată că nu e ca mine. Am bătut în viața mea de jurnalist toată România, în lung și-n lat, și-am văzut(-o) cu ochii mei, chiar nu vorbesc de pe pereți”.