Last Updated on mai 7, 2020 DSeputatul Tudor Benga (USR Brașov) este surprins de ieșirea președintelui Klaus Iohannis care a anunțat că PSD a vândut Ardealul ungurilor.
Tudor Benga: „Hai sa va zic o chestie care mă macină de ceva vreme. Poate nici n-aș fi scos-o în discuție dacă nu se sincronizau niște evenimente în ultimele zile. Mi-a dat mai mult de gândit în contextul deciziei CEDO privind-o pe Codruța Kovesi și în contextul ieșirii președintelui Iohannis privind Ardealul, dar în fapt este despre mult mai mult de atat. E despre tot ce-a fost în ultimii 5-6 ani prin România dar mai ales despre ce va veni în următorii 5-6.
Eu în mod instinctiv în anii care au trecut de la prima alegere a președintelui Iohannis am înclinat mai degrabă să am încredere in el decât să n-am. Așa, ca om și om de stat. Una peste alta mai tot timpul am avut senzația că în momentele care chiar contează Iohannis a luat în mare deciziile corecte. Că dincolo de toate glumitele cu roboți și tot modul său particular de a comunica și a acționa, țara asta s-a putut baza pe președintele ei. Și asta nu-i deloc puțin lucru în partea noastră de lume.
Au fost însă în intervalul ăsta de timp trei momente în care încrederea mea instinctivă a fost serios pusă la îndoială și am și zis lucrul ăsta de fiecare dată. Primul a fost când a semnat decizia de revocare a Codruței Kovesi. Al doilea a fost când a girat rocada de ultim moment Cîțu Orban la prim ministru în buza pandemiei. Și al treilea când cu ieșirea de săptămâna trecută privind furatul Ardealului.
Primelor două, după o vreme, am început să le văd o oarecare logică care să întoarcă sentimentul. Mișcarea cu Kovesi am privit-o în dinamica mai largă a bătăliei cu toată armata instituțională a lui Dragnea, iar odată Dragnea închis și LCK numită procuror european am zis ok, hai ca totul e bine când se termină cu bine. Mișcarea cu rocada Cîțu Orban am privit-o un pic altfel în momentul în care nouă învestitură a trecut urgent și ca prin brânză de Parlament în 48 de ore.
Am zis, ok, deci a existat o planificare prealabilă, politic pentru capacitatea de decizie pe timp de criza a fost probabil mai bine, n-a jucat chiar la loto funcționarea țării în buza pandemiei. Da, există multiple alte nuanțe, unele foarte problematice, în ambele momente, însă una peste alta, la nivel de dinamică pe termen lung am putut vedea o narativă în care să zic că interesul țării a fost totuși pe primul loc.
Dar treaba asta cu furatul Ardealului, ieșirea asta de săptămâna trecută, povestea asta nu imi dă pace. Oricum as întoarce-o mi-e foarte greu să văd unde, și în ce context, ar putea sta interesul țării deasupra interesului politic în această mișcare a președintelui. Oricum as întoarce-o ceea ce văd în povestea asta este o mișcare pur politică. Și aici de fapt începe problema mea mare.
La punctul ăsta, după ăștia trei ani jumate de când am intrat in politică, am văzut suficient cât să nu mai mă îmbăt cu apă rece. Încrederea mea in oameni sau natura umană a ajuns la cote așa de joase cum n-am mai trăit în viața mea. Cantitatea de coregrafie și de dedublaj este halucinantă, iar în spațiul public nu transpare de fapt nici jumate. După ce vezi suficient din treaba asta începi să judeci și să analizezi lucrurile în cu totul altă cheie.
Și acum ajung de fapt la ceea ce voiam să vă spun. Mai mult ca niciodată, mai mult poate chiar și decât în partea cea mai neagră a anilor 2017 – 2018 din regimul Dragnea, va fi important ca politica din Romania să nu continue de data asta business as usual. Pur si simplu, de data asta, cu tot ce ne va arunca in cale nouă realitate a lumii covid, dacă o ținem p-a noastră cum o știm, cântă lăutare să curgă muzica și băutura și-om vedea noi dup-aia, mi-e teamă c-o să rămânem cu daune ireparabile drept consecințe.
Responsabilitatea pentru ca acest lucru să nu se întâmple nu depinde, desigur, doar de președintele Iohannis. Însă președintele e de departe cel mai important factor în ce va urma. Fiindcă se întâmplă ca pe România să o prindă a doua oară într-o singură generație ditamai criza globală în plin an electoral. Iar asta, asta mai mult decât criza în sine, riscă să ne fie fatal. Și cel care poate schimba fundamental macazul este președintele.
Contează enorm dacă președintele va alege în 2020 să fie generalul oastei galbene în luptă electorală totală cu ciuma roșie sau va alege să fie integral președintele României și să schimbe fundamental dinamica întregului joc. Asta va fi de departe cea mai importantă decizie din anul electoral și de criză 2020. Și tare mi-e teamă ca președintele să nu fi luat deja decizia.
Ca forță politică și potențial de a impacta de unul singur societatea Iohannis 2019-2024 este probabil cel mai puternic președinte al României de la Iliescu 1990-1992 încoace. Era așa și înainte de covid iar criza asta doar amplifică dinamica.
Cum va alege să folosească această putere va avea consecințe pentru România pe un orizont de timp cel puțin la fel de îndelungat ca și cele pe care le-a avut mandatul prezidențial 1990-1992. Societatea este mult mai matură dar clasa politică este egal de iresponsabilă, iar asta v-o spun cu toată onestitatea din mijlocul ei. Țara e mult mai așezată dar lumea e, paradoxal, mai fragilă. Avem premize mult mai bune să o scoatem la capăt și drumul pe care l-am parcurs de atunci e totuși remarcabil dintr-o grămadă de puncte de vedere. Dar n-am apucat să ne încheiem tranziția iar ce se va întâmpla în următoarele 6-9 luni poate avea efecte zece sau douăzeci de ani de-acum înainte”.
