Last Updated on noiembrie 15, 2019 Brașovenii comemorează astăzi 32 de ani de la Revolta muncitorilor din 1987.
Revolta muncitorilor din Brașov, numită și revolta șubelor, după îmbrăcămintea muncitorilor care au ieșit pe stradă să-și strige nemulțumirile, s-a încheiat prin condamnarea și deportarea grupului de 61 de „vinovați”, după 17 zile de anchetă dură și sub presiune internațională, fiindcă în cele din urmă procesul s-a făcut cu ușile deschise, cu participarea presei inclusiv corespondenți internaționali, scrie Europa Libera.
Astăzi are loc o ceremonie de depunere de coroane în memoria celor care şi-au pierdut viaţa în timpul revoltei anticomuniste a muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987 (ora 12,00 – Troiţa ridicată în memoria participanţilor la revolta anticomunistă a muncitorilor braşoveni, în faţa Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov)
Ionut Tata: „#Brasov #15noiembrie1987 – inceputul!
In Brasov avem un bulevard care poarta numele evenimentului, dar niciun muzeu care sa tina in viata amintirea acelor zile.
La fel cum nu avem o strada care sa poarte numele Doinei Cornea, nascuta la Brasov. Etcetera…”
Tudor Duică: „Un respectuos omagiu braşovenilor…Ei ne-au adus aminte, acum 32 de ani, că mai existăm…
15 Noiembrie 1987, Revolta de la Braşov, sau începutul sfârşitului, pentru regimul comunist.
Manifestanții au incendiat tot ce amintea de regimul comunist, iar un rug uriaș, alcătuit din înregistrări de propagandă și documente de partid, a ars ore bune în piața din centrul Brașovului. La sosirea serii, forțele de Securitate și armata au înconjurat zona centrală a orașului și au împrăștiat prin forță revolta.
Au fost folosite inclusiv gaze lacrimogene, câini și mașini blindate. Deși nu există date că cineva ar fi fost ucis, circa 300 de protestatari au fost arestați. Totuși, deoarece regimul ceaușist a ales să trateze protestele ca pe „cazuri izolate de huliganism”, sentințele nu au depășit trei ani de închisoare fără privare de libertate, o sentință relativ moderată în codul penal comunist.
Instanța a cerut însă executarea pedepselor la locul de muncă și deportarea din oraș a celor condamnați. După 1990 au putut fi documentate de către cercetători circa 100 de sentințe în Brașov, în timp ce alți manifestanți au fost condamnați în urma unor procese ținute pe tot teritoriul României.
La câteva zile după revolta muncitorilor, Cătălin Bia, student la Facultatea de Silvicultură, se așază în fața cantinei cu o pancartă pe care scria: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară”. Lui i se alătură colegii Lucian Silaghi și Horia Șerban.
Cei trei sunt arestați imediat. Ulterior, în campusul studențesc apar grafitti de solidarizare cu revolta muncitorilor, iar unii studenți distribuie manifeste. Securitatea operează în total șapte arestări, iar cei arestați vor fi anchetați, apoi exmatriculați și retrimiși în localitățile de unde proveneau, fiind puși sub supraveghere strictă, împreună cu familiile lor.
Politologul Vladimir Socor, citând surse anonime din cadrul conducerii de partid de la București, precum și rapoarte independente ale unor călători occidentali întorși de la Brașov, susține ideea că mai multe sute de studenți ai Universității Politehnice din oraș ar fi participat în campus, pe 22 noiembrie, la un miting de solidarizare cu muncitorii brașoveni.
Nu există însă suficiente probe care să demonstreze afirmația lui Vladimir Socor.
Foto 4,
Acolo s-a strigat „Vrem mancare pentru copii”. Chiar de la balcoanele superioare ale clădirii au fost aruncate role de cașcaval, carne de vită, salam, portocale,
ananas și kiwi (lumea le-a confundat cu cartofii la prima vedere)”.
