Last Updated on noiembrie 5, 2018 La Europa FM cineva a povestit ă atunci când a fost în clasa 1 a primit un 8 și un 9. Nu a fost mulțumit și a vrut să le facă 10 în carnet. Așa că a pus câte un 1 în față și a mers mândru la părinți să le arate ce note de 10 a primit: un 18 și un 19. Mark Dragos povestește că a testat 100 de pui, să vadă care știe să înoate. Tu ce făceai când erai mic?
Mark Dragos: „Face parte din copilăria mea. Și o să încep cu o poveste dragă mie din copilăria mea dulce și simplă . Și începe cam așa. În vara anului 1983 părinți mei ca de fiecare dată vara mă duceau la țară la (bunici), să scape de povara orașului și de stresul orașului.
Ajunși la bunici cu bătrâna dacie 1300 neagră pe care tata o cumpărase de la un securist și era tare mândru de achiziția făcută, pentru că am uitat să vă spun pe vremea acea doar mari demnitari și securitatea aveau dacii negre cu numere scurte ceva de genul, 3-bv-323.
Acel securist find și comandant i-a dat mașina spunând ceva de genul. Domnule Marc stai liniștit că ori unde vei merge în țară ai să vezi milițieni luând poziție de drepți și salutând.
Cum tata era un simplu instalator ai părea tare cool să fie salutat de atatea cadre . Și chiar așa era de la Brașov și până la Cluj toți milițieni ori alte cadre salutau subtil și chiar făcând loc uneori bătrânei dacii să iasă din ambuteiajele orașelor .
Și uite așa până în inima munților apuseni bătrâna dacie ne ducea pe drumurile foarte greu accesibile. Astăzi și pentru o mașină performanta de teren ar fi foarte dificil. Dar să revenim la povestioara mea.
Ajungeam la bunici aveam un câine probabil cel mai urăt câine, dar care ne simțea de la cred cel puțin 4 km că venim și bine înțeles că bunicu spunea iară vin pruncii simte (mosorok) așa îl denumise bunicul meu, probabil de la mosoru de la fiorul de tors.
Sincer nu am idee de ce l-o fi numita asa pe săracul câine. Acest câine venea în întâmpinarea noastră de fiecare dată și stătea în același loc an de an. Iar eu deja mă obișnuisem cu idea că sigur vine mosorok. Și cum spuneam am ajuns la bunici mei dragi, care de fiecare dată moșu ca așa ai spuneam noi copii bunicului ne țuca(pupa) iar bunica fiind mea o fire mai sentimentală ne întâmpina cu lacrimi de bucurie și îmbrățișări apăsate și sincere.
Bine înțeles că eu find foarte năzdrăvan îmi luam rolul de explorator prin curtea de orătănii. Și întram în lumea mea. Iar părinți mei descarca bătrâna dacie încărcată cu lucruri de la oraș.
Cafeaua preferata a bunicului meu (nechezol) țigările preferate a le lui moșu naționale, bomboanele mentolate cu (camfor) așa le spunea bunicu la mentolul acela de la dropsuri acelea chinezești verzi cu zahar pe ele și din aroma de eucalipt.
El fiind și astamtic de altfel .
Bun eu lăsat fiind de izbeliște, nimeni nu a băgat de seamă lipsa mea și toată lumea era în febra despachetari produselor de la oraș etc. Eu fiind un explorator și un mic savant, având ca elev pe bunul meu prieten mosorok.
Care întotdeauna era un elev forte ascultător și stătea în poziția de șezut și urmarea cu sfințenie fiecare mișcare a mea , la un moment scoți în prin curte am dat de lada de pui, și am vrut ca să văd dacă cei o sută de pui aduși de tata de la avicola Codlea bv sunt capabili a învața să înoate.
În curtea aceea aveam un mare ciubăr plin cu apă. făcut manual de moșu acel ciubăr. Și am început micul meu experiment cu puii care erau încă galbeni neavând pene încă pe ei. Am început procedura de învățare a lor să înoate.
Dar stupoare…….. toți au căzut cu brio testul la înotat. Menționez că nu erau așa de mulți în ladă cam 100 de pui.
Mândru de isprava mea și foarte bucuros ca în sfârșit am văzut în experimentul meu că pui de găină nu pot învața să înoate, am dat fuga la bunici mei, nelipsitul mosorok care era și el părtaș la fapta mea.
Ajungând în casa strig moșule! mosule! Hai sa îți spun ceva ce am observat eu. La care moșu foarte calm dar cu o privire nu tocmai dumirită, întreabă. (Ia spune dragu mosului ce ai observat tu) ?
Eu foarte entuziasmat i-am spus tare și răspicat. Pui de găină nu știu să înoate!!!!! Bunicu în acel moment a căzut vreme de câteva secunde pe gânduri și-a încrețit fruntea nedumerit și ai spune bunicii mele.
No Anuță bag de samă că anu asta tot 10 oua o sa avem pe săptămână și tot un cocos o să ai în ogradă. Comedia ăsta de prunc tocmai ia trimis pe toți în raiul găinilor.
No vino dragu moșului să te țuc.! Asa ceva neam de moț no mai văzut și no mai auzit ca pui de găină sa înoate în ciubăr.
Și luându-mă în brațe ma întors cu fundu la el mia dat jos pantaloni și mia tras doua palme la fund, de am zis că toți sfinți găinilor în acel moment ma-u blestemat pentru pentru fapta ce am făcut-o.
Eu celor o 100 de puiuți iar tovarășul meu de faptă deja își pusese labele peste oki spunând cred în sinea lui. Oare eu urmez? Dar tot bunul meu mos a și spus după acea mai Pruncule aceste dărâme de palme nu ți le-am trimis că ai omorât puișorii, ci pentru că puteai și tu să cazi în ciubărul ala și erai în lumea celor sfinți cu pui cu tot.
Probabil nu a fost cea mai înțeleapt exemplu, dar după ani și ani stau mă amuz în același timp o gândesc ca un om matur ce sunt acum și îmi spun cam așa. Ca bătrâni ei cum erau și fără prea multa școală ori alte învățari au procedat întotdeauna bine și cu băgare de seama.
Fac abstracție acum la generația noua care dacă le tragi o palma la cur fug urgent la protecția tutelara sau îți spun lozinca ” asta e rău tratament aplicat minorului,, și merg la protecția copilului.
În copilăria mea nu existau electronice foarte multe. Iar singurul electronic erau difuzorul bunicului la care ascultam în fiecare duminica povești nemuritoare..sau știrile. Închei mica amintire din copilăria mea umila dar frumoasă. Fără leptop, Android ori jocuri pe calculator. Iar zilele de vara erau într-adevăr calde și pline de viață. Pentru că ulițele satelor erau pline de prunci”.
