Last Updated on mai 6, 2016 Taximetriștii din Brașov nu au o imagine bună în oraș. Cu prețuri fantomă la taxiurile din Gară, cu refuzul de a te duce la destinație pentru că e prea scurt, brașovenilor le rămâne așteptarea după Uber.
Iar când această companie va ajunge la noi, taximetriștii din Brașov vor striga cum strigă acum cei din Cluj: că nu vor concurență, cu oameni politicpși și mașini curate.
Pe Facebook, 
George Nistor a postat un mesaj la adresa taximetriștilor de la Ro: Adio RO TAXI Braşov !
Azi, pe la ora prânzului, am trecut printr-o experienţă pe care nu o credeam posibilă în Braşov.
Suindu-mă la Coresi într-un taxi RO pentru a merge la Pizza Hot, şoferul mă anunţă senin că de acolo vine şi nu se întoarce înapoi.
Am dat punctul de plecare şi destinaţia ca să nu se creadă că i-am cerut să mă ducă pe vârful Tâmpa sau să mă treacă strada cu taxiul sau altă destinaţie gen cartiere dubioase în miez de noapte pentru care ar fi avut, poate, uman, circumstanţe atenuante.
Omul era în şirul de taxiuri, nu undeva în parcare, deci nu poate să zică nici că a oprit pentru a bea o cafea la mall sau a fuma o ţigară în linişte.
Firma: RO Taxi
Numărul de pe uşă – medalion / „scutul” verde: 1320
Numărul de înmatriculare al maşinii: B 68 XHN
Primul reflex, atitudinea corectă într-un astfel de caz, a fost să anunţ Protecţia consumatorului. Mi-am dat însă seama că nu am numărul de telefon şi m-am gândit că un asemenea incident nu se califică pentru un apel la 112. Nu ştiu la ce timp după consumarea evenimentului se poate depune o reclamaţie la Protecţia consumatorului, mai ales că nu pot să produc niciun fel de dovezi post-factum.
M-am hotârât însă să descriu întâmplarea aici pentru că o astfel de atitudine – comună în Bucureşti – nu am întâlnit niciodată în Braşov – „cel mai frumos oraş din ţară” – şi nici nu credeam că e posibil să se întâmple aşa ceva. Chiar dacă este izolat, un astfel de comportament este inacceptabil.
Şi aici intervine mai vechea mea supărare pe firma RO…
Am lucrat o vreme în presă. Unul de bonusurile pe care le primeam erau nişte bonuri valorice de taxi la firma RO cu care instituţia la care lucram avea o „convenţie” (reclamă contra bonuri). De câte ori auzeau de comandă „pe convenţie” de la dispecerat, şoferii amuţeau şi dispăreau în ceaţă, devenea uneori imposibil să prinzi o maşină la telefon. Dacă nu le zicea de convenţie şi scoteai bonuri la plată, începea circoteca: ba că nu merg pe bonuri, ba că de ce nu le-a zis etc!
Să fim înţeleşi, şoferii nu pierdeau nimic la această afacere, bonurile urmau să fie decontate de firmă la un anumit moment. Sigur, banii nu intrau instantaneu în buzunar, dar erau bani, nu făceau cursa pe gratis. În plus, de cele mai multe ori, ieşeau în câştig: la o cursă de 10-11 lei lăsam 2 bonuri de câte 7 – 7,50 lei (nu mai ştiu exact valoarea), deci mai mult decât un bacşiş generos…
Timpul a trecut, nu mai am bonuri şi nu am mai apelat la RO, dar supărarea s-a stins şi nu am mai făcut „discriminări”. Dar incidentul de astăzi mi-a adus aminte că există un stil, un nivel al relaţiei cu clienţii în ceea ce priveşte firma de taximetrie RO Taxi.
Sunt conştient că majoritatea, dacă nu toţi şoferii, lucrează ca SRL sau PFA într-o anumită formă de colaborare, dar în momentul în care îşi pun firma pe maşină, stilul, comportamentul, atitudinea lor afectează brandul sub care operează.
De aceea, eu, din acest moment, am renunţat la serviciile unei firme care (prin şoferii ei) are o istorie în a nu-şi respecta clienţii.
