Last Updated on aprilie 18, 2016 Medicul Dan Grigorescu a anuntat in aceasta dimineata ca demisioneaza din PSD deoarece acolo se folose;te mai nou politica „pumnului in gura”.
Medicul Dan Grigorescu: Îi anunț, în stil FB, pe toți prietenii interesați de cunoașterea nemijlocită a unora dintre adevărurile care mă definesc ca persoană publică, că tocmai „am ieșit dintr-o relație”.
Amănunte, în cele ce urmează…
„Taci din gură, doctore! Ce să mai discutăm, noi vrem să votăm!”
(citat din ședința CEx PSD pentru stabilirea candidatului la Primăria Brașovului)
Aceasta a fost interdicția pe care mi-a stabilit-o, fără niciun drept, strigând din toți bojocii, unul dintre delegații participanți la ultima ședință a Comitetului executiv municipal al PSD Brașov. A fost un strigăt grobian emis de cineva care ocupa strategic primul scaun din stânga al ultimului rând al sălii cuprinse ca de un adevărat „delirium tremens” al ducerii la bun sfârșit a unei sarcini „de partid”.
Să tac? În pofida faptului că votul unanim, exprimat cu doar un sfert de oră mai înainte, stabilise că pe ordinea de zi urmau discuții? Să tac? În ciuda faptului că mă înscrisesem oficial la cuvânt, încă de la începutul ședinței? Era pentru prima dată când mi se întâmpla așa ceva în ultimii 12 ani, iar situația, prin noutatea ei, m-a năucit…
Nu pentru că nu aș fi avut replică la o astfel de mârlănie-doar eram în fața unui sistem de amplificare a vocii! Nu, ci deoarece am constatat că, deși am cerut, din priviri, sprijinul membrilor conducerii de la prezidiu, acesta nu a venit.
Ba, mai mult chiar, unul dintre ei a cauționat nerespectarea ordinii de zi întrebând doar retoric mulțimea înfierbântată: „Mai facem discuții sau votăm direct?” Dacă mie, care eram unul dintre vicepreședinții organizației, mi-a fost negat dreptul la exprimarea opiniei, ce să mai vorbim despre respectarea acestui principiu pentru ceilalți membri care poate sau chiar doreau același lucru?
Protestului meu, reprezentat de părăsirea imediată a sălii, îi adaug astăzi și decizia ireversibilă de a demisiona din funcția de vicepreședinte al organizației municipale PSD.
Îi anunț pe această cale pe toți cei cărora le-ar trece prin minte să mă determine să revin asupra ei, să n-o facă, deoarece am trecut de momentul unei astfel de posibilități atunci când, dând mâna politicos la plecare cu fiecare dintre membrii prezidiului cu funcții alese, niciunul nu a schițat măcar o urmă de părere de rău pentru situația în care, și ei, implicit (?), mă puseseră.
[ads2]
În acel moment am înțeles că noțiunea și principiul „echipei” nu mă mai cuprind, o dată ce fusesem exclus de la exercițiul democratic al opiniei. Și dacă măcar ar fi știut cineva ce urma să spun! Cert e că, din acest moment, între mine și participanții (tăcuți sau gălăgioși) la ședință s-au creat câteva incongruențe, printre care cea mai importantă este lipsa respectului.
A respectului față de cel de lângă tine, care a spus mereu ce a gândit, care a cheltuit energie pentru a respecta și apăra principii, care a imaginat și susținut proiecte pentru comunitate. Fără a cere nimic în schimb!
Am decis deci să demisionez din funcția în care am fost ales, tocmai din motivul că, pentru prima dată de la acel moment, cei care mi-au încredințat atunci această responsabilitate nu au mai recunoscut-o în public. Aceștia m-au făcut să înțeleg foarte ușor că locul meu nu mai este într-un spațiu în care atât de ușor se poate schimba paradigma potrivit căreia democrația (chiar și într-un partid) nu înseamnă doar supunerea față de voința majorității, ci și posibilitatea de a o influența prin dreptul la opinie liber exprimată.
N.B.: Îmi prezint demisia întâi pe FB, urmând s-o transmit în cursul zilei și pe cea scrisă. Nu pentru că am adoptat modelul Ponta, ci doar pentru ca aceasta (demisia) să fie cunoscută înainte de a se face publică decizia de la București în privința candidatului la Primărie. Asta ca să nu îndrăznească vreunii să îndruge pe la colțuri verzi și uscate…
