Last Updated on aprilie 13, 2015
Obiceiul stropitului nu este unul specific românesc, el nu este cunoscut peste Carpaţi, fiind specific numai transilvănenilori, fie ei români, secui si saşi.
În Schei obiceiul stropitului pare sa fi fost practicat din cele putin 300 de ani, astfel aflam, din documente, ca obicieul a fost interzis in 1740, din cauza ca era un obicei zgomotos, la care unii mai faceau si excese care duceau la accidente, de altfel el este atestat de documentele din Scheii si ca „aruncarea în apă”. Această expresie constituie indicarea unui obicei uitat, dar este totodată dovada vechimii existenţei în Schei a obiceiului cunoscut în atâtea sate româneşti ca „udatul fetelor”.
Originea acestui obicei se pierde în negura timpurilor, odinioară fetele erau stropite cu apa sau chiar aruncate in apa. În timp obiceiul a evoluat, găleata sau cofa cu apă, fiind înlocuite cu sticluţe cu parfum in forma de buzdugan, pe care băieţii, sau junii le poartă pentru a „stropi” fetele din casele pe care le vizitează cu ocazia acestui obicei.
Etnograful Pitiş relatează despre mersul la stropit al junilor ca despre un eveniment obişnuit, binecunoscut în Şchei, prin urmare se poate admite că nici macar în a doua parte a secolului al XIX-lea, nu se putea vorbi despre acest obicei ca despre unul pe cale de dispariţie sau pe cale de a fi abandonat .
O asemănare interesantă este dată şi de faptul că în secuime, atât ungurii cât şi românii, merg la udat organizaţi în cete, însoţite de lăutari, întocmai ca junii.
In Schei, junii se strang in Lunea Pastilor, in Piata Prundului, dupa slujba de la Biserica Sfantului Nicolae. Se prind in traditionala Hora a Junilor si indeplinesc ritualul aruncarii buzduganului. Apoi se impart in trei cete conduse de armasul mare, armasul mic si vataf si colinda cartierul acompaniati de muzicanti. Junii Tineri se indreapta spre casele fetelor nemaritate, unde au fost invitati, iar pe drum se opresc la fiecare troita ca sa cante Troparul Invierii.
Ajunsi in casele scheienilor sunt intampinati cu oua rosii si cu cozonac si sunt imbiati sa guste din vinul gazdei, unii ofera si rozol sau chiar rachiu. Daca se simt bine junii joaca o sarba sau un brau in curtea gazdei inainte de a pleca spre casa urmatoare. Seara pe la orele 10, grupurile junilor se intorc in Prund unde joaca hora junilor si astfel se incheie aceasta zi.
Unii dintre junii continua petrecere acasa la una dintre serile Junilor Tineri. Semnificaţiile obiceiului sunt multiple pe lângă funcţia de loisir, „strochitul” are şi o însemnată funcţie socială permiţând tinerilor şi fetele să se întâlnească şi să se cunoască. În trecut cu ocazia acestui obicei, tinerii îşi căutau şi alegeau fetele, cu care urma să iasă apoi la jocul strămoşesc.
(foto: Arhiva Uniunea Junilor Brașoveni)
