Last Updated on iulie 3, 2014
Vrem sa traim ca cei din vest. Nimic rau in asta, insa, in disperarea de a prinde din urma nivelul de trai din occident, desconsideram si distrugem – fara discernamant, tot ce este vechi si valoros.
Ne mutam in cartiere noi de vile, care ne ofera aceeasi inghesuiala de la bloc, in timp ce case de patrimoniu, mostenite din strabuni, asteapta zadarnic un salvator.
Intr-o piata veche din Brasov, turistii nu simt ploaia marunta. Sunt fermecati de vechiul cartier romanesc, numit Schei.
La fel simte si printul Charles. Cine l-a vazut cutreierand strazile Brasovului, cu siguranta s-a intrebat cine e personajul necunoscut care il insoteste.
E Silvia – arhitecta, cum o stie tot Brasovul. Trimisa de la Oxford sa restaureze proprietatile princiare de la Viscri si Zalan, fata n-a mai vrut sa se intoarca in Anglia. Voia sa afle de ce casele frumoase se naruie sub ochii autoritatilor, de ce cladirile urate umbresc monumente.
Silvia Demeter Lowe, arhitect: “Mi-am dorit foarte mult sa lucrez la Directia de cultura, ca sa inteleg cum functioneaza sistemul, dar dupa 2 luni am inteles destul de multe, incat sa-mi dau seama ca pot sa ajut mai mult din afara sistemului.“
Cu bani de la fundatii patronate de printul Serban Cantacuzino si de printesa Marina Sturdza, a gasit tamplari seriosi ca sa restaureze portile oamenilor.
“Sunt porti despre care pot sa garantez ca mai tin inca o suta de ani“, spune un mester. (sursa: stirileprotv.ro)
Poarta restaurata a strans mii de like-uri pe net. Silvia nu le-a facut poarta tocmai gratis: o contributie de 500 de lei a fost ceruta, ca sa le intareasca simtul proprietatii, si sa si-o pretuiasca. Doar doua familii au vrut sa contribuie. Silvia a batut din poarta in poarta si, unde oamenii au primit-o, le-a luminat fatadele.
Mai toti cei care au azi poarta restaurata credeau ca lemnul mai e bun doar de pus pe foc. Multi brasoveeni chiar au facut asta.
Silvia e fericita de micile ei victorii, dar observa ca, in unele locuri, mesterii au fost superficiali. Pe santierul ei, asa ceva nu se intampla. Toate ornamentele se pastreaza si conserva.
Casa de bancher din buricul targului a fost cladita de arhitecti faimosi, acum 100 de ani. Se prabusea peste trecatori, iar celor 12 proprietari, printre care si primaria, nici ca le pasa. Cei care au cumparat apartamentele cu vedere la strada platesc acum din propriul buzunar pentru toti. Silvia i-a convins sa pastreze pana si tamplaria veche, cu feronerie de cupru.
”Nu se compara calitatea acestui lemn, cu ceea ce ne ofera industria in ziua de astazi”, explica Silvia.
“Fiecare dintre noi ne-am dori, daca nu suntem deja, ne-am dori sa fim mandri de originile noastre, de ce-au facut bunicii, strabunicii nostri”, adauga arhitecta.
Pe strada care a apartinut candva Brancovenilor, in spatele portilor, scheienii ascundeau gandul de razbunare a domnitorului Constantin Brancoveanu, decapitat la Constantinopol, impreuna cu cei 4 fii ai sai.
Silvia se teme ca, in curand, aceste ultime dovezi ale zbuciumatei politici globale de pe la 1700 vor disparea sub renovarile fara mila.
Silvia Demeter Lowe, arhitect: “Facem ceea ce englezii ar spune ca aruncam copilul cu tot cu apa din cadita – in loc sa pastram ce era bun, vrem acum sa aruncam cu totul tot ce tine de trecut.”
Vis-a-vis, pictura de sub streasina resedintei de vara a familiei Bruckental mai are un pic si se sterge cu totul.
Silvia Demeter Lowe, arhitect: “Inainte de a spune ca sunt roman, de a spune ca sunt brasovean, la fel eu pot sa spun sunt scheianca. Devine foarte important locul in care te-ai nascut, ai crescut, unde iti sunt radacinile. Acest trecut ne defineste si nu cred ca ar putea exista un viitor fara un prezent care sa se bazeze pe un trecut.”
Printul Charles e de partea ei. E randul nostru sa intelegem ca orasele si satele pe care le-au construit cu mandrie vechii mesteri sunt identitatea noastra si ar fi tragic sa o pierdem.
