Last Updated on decembrie 30, 2018 O poveste scrisă de Fraţii Grimm spune că 130 de copii din Germania au venit în Braşov, în secolul XIII. Legenda copiilor din Hameln, care au întemeiat cetăţile transilvane, ar putea avea şi un sîmbure de adevăr
„Copiii din Hameln“ de fraţii Grimm este o prelucrare a unui basm german de acum 726 de ani. Puţină lume ştie că frumoasa poveste începe în Germania, dar se termină în Braşov. În povestea lui Jacob şi Wilhelm Grimm e vorba de 130 de copii dispăruţi din localitatea germană Hameln şi apăruţi misterios în zona Braşovului.
Urmaşii lor ar fi întemeietorii celor şapte cetăţi săseşti din Transilvania, inclusiv a Coronei. Dacă basmul este exploatat la maximum în promovarea oraşului Hameln de azi, la noi, nicio vorbă despre „Copiii din Hameln“. Braşovul e oraşul legendelor, dar fraţii Grimm ne-au dăruit una celebră în Occident. E timpul să o cunoaştem.
Basmele saşilor i-au inspirat pe Fraţii Grimm
Fraţii Grimm n-au născocit poveşti, ci au prelucrat basme care circulau în folclor. Au corespondat cu un sas din Transilvania pe nume Josef Haltrich, el însuşi culegător de legende, şi au aflat astfel mai multe poveşti din zona noastră. Încîntat de tot ce aflase, Wilhelm Grimm i-a răspuns lui Haltrich: „Saxonii emigraţi în urmă cu 700 de ani în Transilvania au păstrat aceste legende nealterate, în spiritul originar. În relativa lor izolare, ei păstrează tradiţiile neatinse şi folclorul mai pur decît noi“. La ce se referea scriitorul german? Odiseea saşilor care au migrat în Transilvania era un subiect pasionant pentru intelectualii din epocă. Povestea Fraţilor Grimm apărută în 1816 a împletit legenda din Hameln, cu un final tragic, cu cea din Transilvania, optimistă, şi astfel a ieşit un basm frumos, apreciat şi în zilele noastre. Astfel, se spune că 130 de copii din Germania au ajuns în Transilvania şi au rămas aici pentru totdeauna. Povestea începe în orăşelul Hameln de la graniţa cu Luxemburgul, în 1284. Teutonii au poposit în Ţara Bîrsei mai devreme cu 70 de ani. Chiar şi aşa, cu o diferenţă de aproape un secol, legenda nu este lipsită de veridicitate, deoarece colonizarea masivă a început mai tîrziu.
Povestea copiilor vrăjiţi de o melodie
Se făcea că, în anul 1284, locuitorii din orăşelul german Hameln s-au trezit invadaţi de şobolani. Un fluierar îmbrăcat în haine colorate le-a promis că-i scapă de pacoste, dacă e bine plătit. Au bătut palma, iar fluierarul s-a ţinut de cuvînt. Cîntînd o melodie fermecată, a atras toţi şobolanii în afara oraşului şi i-a înecat în rîul Wesser. Dar, cînd să-şi ia plata, membrii consiliului local nu s-au ţinut de cuvînt. Ba chiar au rîs de metoda lui de deratizare, cu toate că fusese eficientă. Fluierarul s-a supărat şi a plecat din oraş ameninţînd că o să se răzbune. S-a întors de Sfinţii Petru şi Pavel şi, pe cînd localnicii erau în biserică, a început să cînte din fluier, îmbrăcat în costum verde de vînător. Melodia i-a fermecat numai pe copii. 130 de băieţi şi fetiţe s-au luat după el ca vrăjiţi. Fluierarul i-a dus într-o peşteră de unde nu au mai ieşit niciodată. Se spune că numai trei copii s-au mai întors: unul era orb, nu putea să descrie locul unde era peştera, altul şchiop şi rămăsese în urmă, iar ultimul era surd, reuşind să descrie cît de cît ce s-a întîmplat. Părinţii n-au ştiut unde să-şi caute copiii, aceştia rămînînd dispăruţi pe vecie. Spre deosebire de legenda locului, în povestea Fraţilor Grimm, în mod miraculos, copiii călătoresc pe sub pămînt şi ies la suprafaţă în Transilvania.
Dovezi din Hameln
Cît adevăr e în această poveste? Există multe păreri care susţin că legenda fluierarului şi a copiilor dispăruţi din Hameln are rădăcini în realitate. În biserica Sf. Nicolae din localitate există un vitraliu care îl înfăţişează pe magicianul fluierar înconjurat de copii îmbrăcaţi în alb. O inscripţie de pe o casă din orăşel atestă că un străin îmbrăcat în haine colorate a răpit 130 de copii din Hameln, în ziua Sfinţilor Petru şi Pavel, pe 29 iunie 1284. Casa are o faţadă din 1602, dar se bănuieşte că e cu mult mai veche. O cronică a oraşului din 1384 spune că „sînt 100 de ani de cînd copiii noştri au plecat“. Deci, ceva s-a petrecut cu acei copii, dar adevărul rămîne un mister. Unii specialişti au presupus că a fost vorba de o epidemie, în acest caz fluierarul cu haine pestriţe fiind simbolul morţii. Alţii, că a fost vorba de o alunecare de teren în zona rîului. Există şi ipoteze care explică plecarea din oraş a 130 de copii într-o campanie militară sau chiar în Cruciada Copiilor, care avusese loc cu puţin timp înainte, în 1212. În acest caz, fluierarul ar fi fost un agent de recrutare. Dar teoria cea mai răspîndită e cea a emigrării. Istoricul Wolfgang Mieder susţine că există documente care atestă faptul că oamenii din zonă, inclusiv din Hameln, au ajutat la popularea Transilvaniei, împuţinată în urma invaziei mongole, din secolul XIII.
Saşii transilvăneni, copiii din Hameln?
Preotul Fiederich Mueller de la Biserica Neagră din Braşov, după ce a vizitat toate comunităţile saxone din Transilvania, a scris, la îndemnul Fraţilor Grimm, culegerea „Legende din Transilvania“ („Siebenburgische Sagen“). În legenda cu numărul 141, prelatul braşovean scria: „Noi, germanii din Transilvania, sîntem copiii luaţi de fluierarul îmbrăcat în haine colorate din Hameln şi, călătorind îndelung pe sub pămînt, am urcat la suprafaţă în mijlocul Transilvaniei, prin peştera Mereşti, Valea Vîrghişului, şi astfel am fondat cele şapte cetăţi“. Vărghiş este o localitate din judeţul Covasna. În mod bizar, chiar există aici un fel de intrare-ieşire naturală. Cheile Vîrghiş din Munţii Harghita seamănă cu o trecere strîmtă lungă de 3 kilometri şi care are peste 60 de peşteri. Pe aici, au venit copiii din Hameln? Adevărul istoric este diferit de legendă. Oraşele şi satele fortificate din Transilvania au fost întemeiate, începînd cu secolul XII, de către colonişti germani, atraşi aici de facilităţile economice acordate de regii maghiari, şi nicidecum răpiţi de vreun fluieraş fermecat. (sursa: Monitorul Expres)
Sărbătoare mare în Hameln
Coincidenţă sau nu, primul val de colonişti a provenit chiar din zona oraşului Hameln. Istoricul Ovidiu Mureşan, conferenţiar universitar la Universitatea Babes-Bolyai, crede că e posibil ca, referitor la intrarea copiilor în peşteră, „vreun cronicar sas din secolul al XVI-lea să fi preluat acest motiv din primele tipărituri şi să-l fi combinat el însuşi cu migraţia saşilor în Transilvania“.
Istoricul sugerează şi varianta potrivit căreia legenda copiilor dispăruţi din Hameln a fost auzită de studenţii saşi care au studiat, începînd cu secolul XV, la universităţi din Germania, şi care au făcut conexiunea cu venirea strămoşilor lor în Transilvania. Indiferent care a fost realitatea de acum opt secole, legenda este un bun motiv pentru autorităţile din Hameln să dea viaţă oraşului în cadrul unei sărbători ţinută pe 26 iunie, ziua în care se spune că au dispărut copiii. Anul trecut, la împlinirea a 725 de ani de la naşterea legendei, a avut loc o paradă cu costume şi un spectacol la care a cîntat Jethro Tull, acompaniat de 725 de copii. Procesiunea a trecut pe străzile oraşului Hameln, dar s-a oprit din cîntat pe strada unde e inscripţia care aminteşte de dispariţia copiilor. Şi-au reluat veselia, după ce au ajuns în celălalt capăt. În Braşov, locul în care se spune că s-au stabilit copiii din Hameln, strămoşii noştri, pe cînd o valorificare publică a basmului Fraţilor Grimm?
Fraţii cu cele mai frumoase poveşti
• Jacob şi Wihelm Grimm s-au născut în 1785, respectiv 1786, în Hanau, lîngă Frankfurt. Amîndoi au urmat dreptul la Universitatea din Marburg. În 1812, au publicat culegerea „Copiii şi basmele lor“. Printre acestea, cele mai cunoscute sînt „Cenuşăreasa“, „Frumoasa din Pădurea Adormită“, „Scufiţa Roşie“, „Hansel şi Gretel“, „Albă-ca-zăpada“. Wilhelm a murit în 1858, iar Jacob în 1863.
Copiii din Braşov, într-un film despre Hameln
• Anne Marie Creamer, artist fotograf din Marea Britanie, atrasă de misterul legendei copiilor din Hameln, a călătorit prin Transilvania, în căutarea inspiraţiei pentru un set de fotografii. În septembrie 2005, a ajuns în Braşov. „Am găsit nişte copii dansînd şi am filmat dansul lor, frapată de o stranie paralelă între aceşti copii şi copiii pierduţi din Hameln“, mărturiseşte ea. A găsit că muzica, hainele şi mişcările copiilor din Braşov ilustrează cel mai bine legenda. Filmul ei de numai 7 minute intitulat „Meeting the Pied Piper în Braşov“ (Întîlnindu-l pe Fluierar în Braşov“) a fost prezentat la mai multe festivaluri de film şi televiziuni din Germania, Cehia, Norvegia, Belgia, Marea Britanie, Franţa. Astăzi, copiii filmaţi la Braşov vor fi prezentaţi la Langgata, Norvegia, în cadrul festivalului de artă contemporană „Vitamin Sandnes“.
