Last Updated on februarie 11, 2014
În Braşovul medieval, fortificaţiile de apărare erau arondate celor mai puternice bresle ale oraşului
Braşovul medieval trebuie să fi fost un tîrg animat, cu negustori şi muşterii, cu nobili şi cîrciumari, adunaţi mai ales în piaţa centrală, în care găseai cele mai diverse mărfuri din spaţiul românesc.
De fapt, era cel mai important nod comercial al Transilvaniei. Tocmai pentru că în cetate se vehiculau produse şi bani, invaziile tătare şi turceşti din secolele XIII-XV au ţintit Braşovul, apărat la vremea aceea doar de şanţuri şi valuri de pămînt.
Constituirea unui sistem de apărare serios a devenit o necesitate şi astfel, în secolul XV, s-au ridicat primele fortificaţii cu scop defensiv.
Turnurile negru si alb. Se observa faptul ca nu prea exista vegetatie in jurul turnurilor, cum de altfel nu existau paduri nici in jurul Brasovului cu exceptia versantului dinspre oras al Tampei.
În Evul Mediu, Braşovul era numit cetatea celor şapte bastioane, după numărul construcţiilor de apărare aflate în grija cîte unei bresle. Aceste asociaţii meşteşugăreşti, mai numeroase decît ne putem imagina, erau adevărate carteluri, cu regulamente proprii, implicate în viaţa economică pe timp de pace şi foarte bine organizate în timp de război. Zidurile bastioanelor care mai pot fi văzute astăzi vorbesc de vremurile cînd breslele meseriaşilor braşoveni erau corporaţii respectate de la Istanbul pînă la Viena.
Şelarii stăpîneau Bastionul Graft
Bastionul Graft, construit între anii 1515-1521, apărat şi întreţinut pe costurile breslei şelarilor, făcea legătura între Turnul Alb şi incintele de apărare ale oraşului. În secolul XVI, s-a construit în această zonă zidul de apărare cu opt turnuri şi tot atunci a fost săpat canalul Graft pentru drenarea apelor scurse de pe pantele dealului Warthe.
Bastionul era construit în arcadă, cu o latură sprijinită pe zidul de apărare şi cu cealaltă situată pe un pinten stîncos. Podul de deasupra celor două etaje era prevăzut cu guri de tragere şi guri pentru smoală clocotită. Astăzi, după restaurarea din 2005, Bastionul Graft găzduieşte o secţie a Muzeului Judeţean de Istorie Braşov.
Vezi aici Galerie Foto cu Brasovul Vechi
Expoziţia permanentă are ca tematică„Meşteşugarii din Braşov-apărători ai cetăţii“. Inscripţia de pe peretele nordic, iniţial în opt rînduri, nu a mai putut fi restaurată, deoarece nu s-a identificat nicio copie a ei.
Dar cine erau şelarii, cei care stăpîneau acest bastion? Erau prelucători de piei, breasla lor fiind cea mai puternică. Producţia lor era consistentă, astfel că, la 1553, voievodul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, a comandat 4.000 de cingători la Braşov. Statutul şelarilor braşoveni cuprindea numele tuturor maiştrilor şi calfelor plătitori de taxă. (sursa: Monitorul Expres)
Durata zilei de muncă a calfei era de 12 ore. Disciplina era strictă, controlul sever. Calfa nu avea voie să înnopteze la străini sau în locuri rău famate, în caz contrar era amendată cu 4 săptămîni de muncă. Sau două săptămîni de lucru dacă se comporta necivilizat în locuri publice sau se afla în compania persoanelor care nu se bucurau de un bun renume în comunitatea locală.
Nu avea voie să blesteme, să se jure, să înjure, să bea peste măsură. Îngrijirea bolnavilor se făcea prin rotaţie, în cadrul breslei. Participarea la liturghie era obligatorie.
