Cum motivează judecătorii decizia de arestare a celor două doctorițe de la Spitalul Pantelimon: ”Inculpatele au acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei Militaru Marian”

Last Updated on august 14, 2024

Mulți medici au sărit în apărarea celor două doctorițe de la Spitalul Pantelimon, Miron Maria Alexandra şi Păiuș Mirela, explicându-ne că au proicedat corect după moartea a 17 pacienți. Judecătorii au însă o altă părere: ”au acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei Militaru Marian” și au arătat ”un profund dispreț al inculpatelor față de viața persoanelor prin ignorarea tuturor dispozițiile legale care reglementează exercitarea profesiei lor, dar și a jurământului depus la terminarea facultății de medicină”, se arată în motivarea deciziei de arestare pentru 30 de zile pronunțată de Tribunalul București și consultată de G4Media.ro.

Judecătorul mai arată în motivarea sa că ”inculpata Miron Maria aprecia că noradrenalina prelungea suferinta pacienților săi, lipsind divinitatea de dreptul său absolut de a decide cu privire la viață și moarte”. În motivare se mai arată că ”în cazul pacientului Militaru Marian inculpatele par a fi cele care au hotărât momentul decesului său, relevant fiind și că, în cazul în care inculpata Miron Maria ar fi reușit la data de 26.03.2024 să suprime viața victimei, aceasta nu s-ar mai fi trezit la data de 30.03.2024 pentru o ultimă întâlnire cu soția sa”.

Cele două inculpate au refuzat să facă orice declarații în fața instanței.

Redăm mai jos cele mai relevante fragmente din motivarea deciziei de arestare pronunțată de judecătorul Cristian Andreea Alexandra de la Tribunalul București la data de 8 august:

Mai observă judecătorul că, urmare a practicilor inculpatelor pe secția ATI, asistenții medicali au încercat din răsputeri menținerea în viață a pacienților în legătură cu care inculpatele decideau că sunt ”de lăsat”, în sensul compensării reducerii noradrenalinei pe injectomat cu introducerea unei alte fiole în perfuzie, tehnică aplicată inclusiv în cazul pacientului Militaru Marian.

Asistenții medicali au mai arătat că, în încercarea de a-și păstra locurile de muncă, ascundeau compensarea noradrenalinei de inculpate, întrucât acestea le reproșau menținerea în viață a pacienților, în condițiile în care stabiliseră anterior că trebuie să moară.

Or, dacă inculpatele ar fi acționat din culpă sau ca urmare a incompetenței profesionale, orice modificare a ratei de administrare a noradrenalinei din injectomate s-ar fi regăsit în fișa de observație a pacientului, semnată/parafată și deci asumată de medici.

Aceste modificări nu au fost operate însă și în fișa de observație a pacientului Militaru Marian, fiind nenumărate neconcordanțe, asistenții medicali declarând că inculpatele le ordonau să treacă în acte valori maximale ale noradrenalinei, deși pacientul primea doze minimale. Nu numai că inculpata Miron Maria verifica ca asistenții să mențină pacientul la doze minimale în ciuda tensiunilor arteriale mici și eventual a stopurilor cardio-respiratorii, dar ambele inculpate apostrofau asistenții medicali dacă nu executau întocmai aceste dispoziții.

Acționarea cu intenție a inculpatelor rezultă în mod evident și din modificarea ratelor de administrare pe injectomat în timpul orelor de vizită în sensul punerii lor în concordanță cu fișa de observație și reduse din nou la doza minimă după plecarea vizitatorilor. Această împrejurare denotă nu doar că inculpatele cunoșteau efectele scăderii bruște ale dozei de noradrenalină asupra pacienților, dar și încercau în mod activ să ascundă modificările efectuate pentru a nu se expune unor eventuale consecințe penale ca urmare a plângerilor aparținătorilor.

Or, această atitudine este incompatibilă în opinia judecătorului cu săvârșirea faptei din culpă sau neștiință profesională.

Având în vedere considerentele anterioare, raportat la materialul probator administrat, dar și la stadiul procesual în care cauza se află, judecătorul de drepturi și libertăți nu a putut reține apărările inculpatelor, apreciind că, la acest moment, există suspiciunea rezonabilă că inculpatele au acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei Militaru Marian.

Modul și circumstanțele de comitere a faptelor conduc la concluzia unui profund dispreț al inculpatelor față de viața persoanelor prin ignorarea tuturor dispozițiile legale care reglementează exercitarea profesiei lor, dar și a jurământului depus la terminarea facultății de medicină, despre care și apărarea a făcut vorbire.

În consecință, judecătorul apreciază, și raportat la demersurile inculpatei Miron Maria Alexandra de a îngreuna desfășurarea urmăririi penale prin ștergerea probelor, că măsura arestării preventive este singura măsură care are aptitudinea la acest moment de a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Cu privire la aceste înscrisuri inculpata a precizat că îi aparţin şi că au fost întocmite de ea (aspect consemnat în procesul-verbal de percheziţie domiciliară).În aceste înscrisuri olografe mai apare menţiunea: „?Ce facem cu resuscitările?! Nu am fost anunţate? Nu ne-am scandalizat/nu am investigat fiind pac. terminali, cu cauză irev. a SC (n.n. stopului cardiac)”.

Experiență îngrozitoare a unui american la Spitalul Sf. Pantelimon: ‘Asistenta a venit, a țipat și a închis ușa’
Un american a povestit clipele de groază prin care a trecut, cât timp a fost internat la Secția ATI de la Spitalul Sf. Pantelimon, unitate medicală aflată acum în centrul unui scandal de proporții, scrie Stiripesurse.ro.
Bărbatul a acceptat să povestească prin ce a trecut, dar sub protecţia anonimatului. El a făcut un şoc anafilactic, prima dată a fost la spitalul Victor Babeş din Capitală, iar apoi transferat la ATI Pantelimon, în luna iunie a anului trecut.

Fost pacient la Pantelimon: În prima zi au încercat să mă stabilizeze, mi-au dat antibiotice, antihistaminice și cred că un steroid și a fost bine. Dar în acea seară, am început să mă simt destul de rău. Am început să am o erupție pe corp și gâtul a început să mi se închidă, îmi era greu să respir

În acest moment, am început să le spun asistentelor: “Cred că am nevoie de un doctor, cred că am nevoie de un doctor, nu pot respira foarte bine”.

Reporter: Iar ele ce vă spuneau?

Fost pacient la Pantelimon: Îmi tot spuneau că vom chema medicul, dar trebuie să aștept. Îi spuneam soției mele: “nimeni nu vorbește engleza, am nevoie de ajutor!”

Reporter: Nu v-au crezut?

Fost pacient la Pantelimon: Nu m-au crezut.

Reporter: Îmi spuneaţi că aţi mai văzut şi alte lucruri îngrozitoare acolo. Îmi puteţi spune despre ce este vorba?

Fost pacient la Pantelimon: De fapt, era un bătrân român care avea o pungă plină de sânge și urină și striga după asistenta de noapte: “Doamna, doamna! Aoleu!”. Ea (asistenta – n.r.) a venit şi a ţipat la el: taci din gură! A aprins luminile, astfel încât niciunul dintre pacienți să nu poată țipa și a închis ușa.

Când a cerut explicaţii, soţia bărbatului precizează că i s-a transmis că ar fi fost o… problemă de comunicare.

Soţia pacientului: Eu am vorbit cu asistentele alea şi ne-au zis, doamnă, nu vedeţi ce bătăi de cap avem aici, cu omul ăla care…? Le-am zis: doamnă, nu mă interesează pe mine, trebuie să îi chemaţi un doctor, că moare omul cu voi în spital. Tratamentul trebuia să i se facă la ora trei jumate – patru, nu i s-a făcut tratamentul.

Reporter: Dar de ce nu i s-a făcut? Ce v-au spus?

Soţia pacientului: Nu s-a făcut. Au spus că a fost o problemă de comunicare, că nu ştie nici ea, doamna doctor cu care am vorbit atunci. Zicea că a fost o problemă de comunicare, că asistentele alea de palier i-au spus asistentei şefe şi aia nu a contactat pe nimeni. Pentru că au făcut greşeala aia, au zis că îl ţin aici, la terapie intensivă, ca să aibă ochii pe el constant. Şi de atunci, pentru că intrase frica-n ei, l-au ţinut numai acolo, deşi nu era de terapie intensivă.

Reporter: Deci vorbim de Terapia Intensivă a Spitalului Sfântul Pantelimon, da?

Soţia pacientului: Da.

Cei soi soţi mai povestesc şi că tratamentul pentru pacienţii din salon era trecut de mână, pe o singură foaie de hârtie, lăsată la discreţia tuturor. Iar tratamentul de pe hârtia scrisă de mână nu s-a regăsit în fişa de externare.

Soţia pacientului: Ei ne-au dat fişa de externare şi ne-au zis că i s-a făcut tratamentul la opt ore, ce era şi atunci am întrebat: dar unde s-a făcut tratamentul? Că el a suferit în noaptea în care a făcut şocul anafilactic.

Reporter: Şi nu v-au dat nici copie după hârtia aia scrisă de mână?

Soţia pacientului: Nu. Şi nu era singurul scris pe hârtia aia. Era tot salonul scris pe o singură hârtie de mână, lăsată pe o masă la care toată lumea avea, practic, acces. Era fix lângă uşă. Asta la Terapie Intensivă!

Fostul pacient al Spitalului Pantelimon mai spune că a decis să vorbească acum despre ceea ce i s-a întâmplat, întrucât la vremea respectivă, când a contactat un avocat, i s-a precizat că nu ar avea nicio şansă să câştige în instanţă-

“Am vrut doar să-mi spun povestea, pentru că văd ce se întâmplă cu asistentele și medicii acum și ar fi trebuit să spun ceva cu ceva timp în urmă, dar avocatul cu care am vorbit a spus practic că este România, probele ar putea să dispară. Fiul meu este român, nu vreau ca el să ajungă vreodată într-o astfel de poziție la spitalul public de pediatrie”, a declarat acesta, pentru Antena 3 CNN.

Reprezentanţii Spitalului Pantelimon nu au oferit încă un punct de vedere cu privire la aceste subiect.