Last Updated on decembrie 20, 2019 România a eșuat ca stat să ancheteze crimele făcute la Revoluție de noii lideri. 30 de ani au trecut iar toți politicienii au făcut tot posibilul să îngroape adevărul. Doar o nouă clasă de politicieni poate avea curajul să prezinte adevărul. Politicienii de atunci au pensii speciale, militarii care au tras în români au pensii speciale, milițienii la el, cei din Securitate la fel. Cine să aibă chef de adevăr?
Emil-Daniel Tarniceriu: „Mi-a fost aproape imposibil să nu-mi amintesc zilele acestea despre Revoluția din decembrie 1989. Au fost niște zile pline de emoție și de sentimente contradictorii.
În acele momente aveam 5 ani dar am amintiri foarte vii, eram împreună cu fratele meu la bunici, în siguranță, ascultam la radio cum se striga ”Nu mai trageți! Nu mai trageți!” și eram plini de emoție pentru că știam ca mama plecase la București.
Nu existau atunci telefoane mobile (și nici cele fixe nu erau peste tot – bunicii nu aveau) pentru a putea comunica. A trebuit să așteptăm câteva zile până ne-am reîntalnit (după 25 decembrie), timp în care nu am știut dacă este vie sau nu dar am fost foarte mulțumiți că a scapat doar cu câteva vânătăi și zgârieturi.
Îmi amintesc foarte bine primele zile din Ianuarie 1990 când am mers cu toții la București, îmi amintesc despre mirosul de brad, lumânari, foc și praf de pușcă ce era în centrul orașului. Era o atmosferă de tristețe cumplită și veselie în același timp și un sentiment că acum posibilitățile sunt infinite dar și o frică de necunoscut.
Semnul victoriei a fost pentru noi, în Brașov, un mod de salut în primele luni după revoluție. În loc de salut/servus/bună, spuneam ”Victorie!” și făceam acest semn al victoriei.
Un sentiment amestecat am și în acest moment, unul de mulțumire și recunoștință și altul de întristare pentru că după atâția ani, dosarul revoluției nu a fost închis, persoanele responsabile nu au răspuns în fața legii. Toate acestea ne-au costat timp și resurse (umane și economice) imposibil de estimat ca valoare. Rămâne o întrebare: oare am învățat noi lecția celor 30 de ani?
Este o lecție pentru o țară dar și o lecție pentru fiecare dinstre noi. Greșelile trecutului trebuie asumate, reparate și compensate, când se amână rezolvarea, prețul este mult mai mare și crește cu fiecare zi care trece.
“Liberty is a state of mind”, libertatea vine din interior și nu poate fi construită pe minciună”.
