Last Updated on aprilie 18, 2014
Casa Sfatului face parte din brandurile Brașovului, din punct de vedere al valorii istorice, iar după Biserica Neagră este cel mai reprezentativ monument istoric pentru oraș.
Ținând cont că Biserica Neagră are o conotație religioasă, dacă vorbim strict de istoria locală, Casa Sfatului fiind sediul primăriei în Evul Mediu, sediul magistratului și locul unde se țineau valorile orașului, arhiva orașului, are o însemnătate deosebit de importantă pentru fiecare brașovean și este obligatoriu un punct de reper pentru cei care vizitează Brașovul, susține istoricul Nicolae Pepene.
În 23 decembrie 1420 s-a încheiat un acord între Administrația Districtului Țara Bârsei și Breasla Blănarilor privind construirea Casei Sfatului. Din cauza invaziei otomane din 1421, a distrugerii în mare parte a orașului, precum și a arestării magistratului, proiectul va fi anulat. Clădirea s-a transformat în Primărie pe măsură ce orașul s-a dezvoltat, astfel că următoarea mențiune despre Casa Sfatului din Brașov apare în anul 1503, ea fiind menționată sub numele de Praetorium.
Construcția edificiului a cunoscut de-a lungul anilor multe modificări, mare parte dintre ele fiind datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale, trăsnete, cutremure, iar în anul 1689 de marele incendiu provocat de forțele habsburgice care asediau orașul, distrugând o mare parte a clădirii. În anul 1780 se încheie lucrările de reconstrucție a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma actuală. Tot atunci, pe loggia din față a Casei Sfatului se adaugă stema Brașovului. Administrația orașului se mută în clădire în anul 1876. La începutul secolului XX, Casa Sfatului urma să fie demolată și înlocuită cu o clădire administrativă modernă, dar acest lucru s-a evitat, în urma unei puternice campanii de presă pentru menținerea monumentului istoric.
Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc între anii 1909-1910, când acoperișul a fost înlocuit de actualul acoperiș piramidal acoperit cu țigle colorate, negru și galben care se mai observă și în zilele noastre. Din anul 1950, în incinta Casei Sfatului funcționează Muzeul Județean de Istorie.
„Este un monument foarte important pentru Brașov, iar dacă este să folosim o formulă care este puțin legată de turnul ceasului, pentru că de aici se dădea ora exactă în acest oraș, secole de-a rândul s-a dat ora exactă. Acum are o importanță deosebită pentru că aici sunt strânse cele mai importante mărturii istorice locale. Intenția noastră în viitor este să facem o actualizare a expoziției de bază a Muzeului Județean de Istorie, care va avea această tematică obligatorie „Istoria Brașovului și a județului” pentru că nu trebuie să uităm că Brașovul a fost un centru administrativ, economic, politic pentru Țara Bârsei și apoi pentru județul Brașov”, a precizat pentru AGERPRES istoricul Nicolae Pepene, directorul Muzeului Județean de Istorie Brașov.
Casa Sfatului are poveștile sale frumoase, dincolo de faptul că este spectaculoasă datorită așezării acesteia în mijlocul Pieței Sfatului, dar și pentru cele câteva lucruri care demonstrau, cel puțin pentru Evul Mediu, intențiile administrației locale de a nu lăsa nimic la întâmplare. De exemplu, turnul Casei Sfatului o bună bucată de timp s-a numit turnul trâmbițașilor pentru că în Evul Mediu exista un program foarte strict în privința circulației prin oraș. De asemenea, vitregiile naturii, accidentele provocate de mâna omului, de natură, trebuia să fie anunțate. Acest lucru se făcea prin intermediul unor funcționari, trâmbițașii care stăteau în balconul turnului Casei Sfatului și anunțau aceste momente ale vieții cotidiene.
Acum, în sezonul estival, locul trâmbițașilor a fost luat de trei instrumentiști care cântă la oră fixă trei melodii specifice celor trei etnii ale Brașovului: români, maghiari, germani. Odată cu regulile impuse de Imperiul Austriac, brașovenii nu au fost prea încântați, dar a trebuit să le respecte. Obiceiul simpatic al trâmbițașilor încă mai exista, dar cronica medievală spune că pe atunci comandantul Garnizoanei orașului, care își avea sediul într-o clădire foarte aproape de Casa Sfatului, avea un papagal care „înebunea” în momentul în care trâmbițașii sunau, așa că generalul a ales să scape de aceștia și să păstreze papagalul, după cum a relatat pentru AGERPRES istoricul Nicolae Pepene.
Balconul Casei Sfatului oferă o imagine amplă asupra Brașovului medieval, monumentul fiind foarte vizitat în toate anotimpurile. Casa Sfatului și Piața Sfatului reprezintă locul de întâlnire a grupurilor de turiști, locul unor evenimente culturale care se organizeză în Brașov, iar Muzeul Județean de Istorie găzduiește periodic nenumărate expoziții și întâlniri cu caracter istoric.
