Last Updated on aprilie 15, 2014
La început cetatea Brasovului era mai micã si era apãratã mai mult de santuri, palisade si de un desis de mãrãcini. Adevãrata cetãtuie, care putea rezista unui asediu îndelungat, era pe Tâmpa. Cu timpul însã, orasul mãrindu-se si setea de avutiile acumulate de hãrnicia brasoveanã aducând mereu vrãjmasi noi, întãrirea cu ziduri puternice si santuri adânci deveni necesarã. Aceasta se întâmpla în veacul al XIV-lea, când turcii cucereau Peninsula Balcanicã. Cetãtuia de pe Tâmpa fu dãrâmatã, iar materialul ei întrebuintat la ziduri. La 1421, când au venit, sub Amurat, turcii întâia oarã pânã la Brasov, zidurile nu erau încã desul de fortificate, dar când ei revenirã dupã 16 ani, gãsirã un obstacol pe care nu-l puturã trece. Regele Sigismund al Ungariei a stat însusi multe luni la Brasov, ca sã supravegheze lucrãrile de fortificatie. Eroul de la Rovine, Mircea, ceruse protectia întãriturilor brasovene încã la sfârsitul secolului al XIV-lea.
Câte lupte crâncene nu s-au dat în fata acestor ziduri sau a bisericilor fortificate din Tara Bârsei! Mongoliii au revenit, dupã întâia lor nãvalã, în anul 1285 si 1345. Turcii vin iarãsi Ia 1438, 1a 1530, se opresc în Tara Bârsei la 1683 în drumul lor spre Viena si mai vin o datã în 1788. Moldovenii nãvãlesc ca dusmani, Basta luptã contra lui Pãtrascu în 1601. Nici Mihai Viteazul n-a ocolit Brasovul, având de partea lui pe românii din Schei.
Cetãtuia de pe Tâmpa, care cuprindea vreo 23.000 de metri pãtrati, avea ziduri tari de 1,70m si 1,80m de groase. Murii ce înconjurã cetatea Brasovului, de o lungime de 3000m, sunt de 12m de înalti si au o grosime de 1,70m pinã la 2,20m. Spre Tâmpa erau douã gropi adânci, si intre ele o redutã puternicã. Aceste santuri, ce opreau dusmanul sã se apropie cu vehicole erau încã în copilãria mea neplantate si pline de murdãrii. Aici se aruncau hoiturile. Spre nord gropile duble erau de 28 si 29 de metri, iar înaintea portilor ele erau pline cu apã, în care bogãtasii lineau pesti. Niste poteci strâmte între aceste lacuri si bãltoace înlesneau circulatia pietonilor.
…
Ziduri, santuri, bastioane, turnuri si porti închideau Brasovul în curs de o jumãtate de mie de ani fatã de dusmani si de cei ce sufereau în urma privilegiilor acordate colonistilor sasi. Dar ele închideau si orizontul acestora. (sursa: sextilpuscariu.wordpress.com)
Dincolo de zidurile protectoare mai era un rând de muri naturali, Carpatii, care tocmai la Brasov erau atât de aproape. Si precum în fata zidurilor mai era “glacis”-ul care oprea pe dusman, tot astfel dincolo de muntii transilvani era, în vest, pusta ungureascã si Banatul mlãstinos, iar la sud si est Bãrãganul si prelungirea stepei rusesti, Dobrogea si Basarabia de miazãzi. Pe acest mare maidan ara bulevardul cetelor ce treceau cãlãri, cu iatagane curbate între dinti, mult timp dupã huni si avari, ca sã cucereascã lumea în numele Profetului.
