Last Updated on aprilie 5, 2015 Junii din Şchei au dedicat ziua de Florii pe de o parte celebrării marelui praznic la Intrării Domnului Iisus în Ierusalim prin participarea la liturghie, iar pe de altă parte au dedicat această duminică cinstirii şi pomenirii junilor care au păşit pe lumea cealaltă şi care, departe de a fi uitati se regăsesc în pomelnicul fiecarei societăţi a junilor.
Este demn de a fi menţionat faptul că, prin tradiţie grupurile de juni participă la liturghie şi la slujba de pomenirea a junilor decedaţi în parohiile în care se află din punct de vedere teritorial în sensul că la Biserica Sf. Nicolae participă grupurile Junilor Tineri, Junilor Curcani şi Junilor Roşiori, în timp ce Junii Bătrâni, Junii Albiori şi Dorobanţii participa la slujba de pomenire a junilor decedaţi la Biserica Sfânta Treime – Pe Tocile.
Însă Dorobanţi şi Albiorii participa şi la pomenirea morţilor din Biserica Sfântu Nicolae, alternând de la un an la altul prezenţa la una sau la cealaltă dintre biserici.
Junii braşovecheni ţin parastasul junilor decedaţi din rândurile lor în Biserica Adormirii Maicii Domnului din Braşovechi.
Cheltuielile pentru organizarea parastasului se acoperă din resurse proprii de către fiecare grup sau societate, prin organizarea unei chete în interiorul grupului, de organizare ocupându-se doar şerjile, aflate sub coordonarea vătafului, care tododată are şi sarcina dificilă de a se ocupa, în seara din ajunul Duminicii Floriilor, de facerea colivei din 12 kg. de grâu. Pentru a usura sarcina vatafului junii se intalnesc cu serjile cu cateva zile inainte si bat graul in piua.
Fiecare grup de juni are propria sa tradiţie în ceea ce priveşte agapa frăţească prilejuită de parastas, unele grupuri au parte de o masă frugală după tradiţie, în timp ce în altele are loc un festin cu gustări care conţin pe lângă peşte şi alte preparate.
În Duminica Floriilor membrii din fiecare grup de juni se îmbracă în frumoasele lor haine româneşti şi se îndreaptă spre casa vatafului, unde serjile împart diverse sarcini membrilor privind ducerea tăvii cu colivăşi a coşului cu pomană la Biserică, iar sutaşul veghează bunul mers al coloanei spre Biserică.
Dacă în vremurile dinainte membrii tuturor societăţilor de juni îmbrăcau haine româneşti pentru participarea la serviciul divin din Biserică, în ultima vreme la unele grupuri purtarea hainelor româneşti în această sfântă zi este opţională, ca de exemplu în cadrul Grupului Junilor Roşiori unde s-a impus ca o tradiţie purtarea „hainelor de duminică,” moderne, în locul vechilor „haine româneşti”.
După săvârşirea Sfintei Liturghii din Duminica Floriilor şi sfinţirea ramurilor de salcie, începe slujba de pomenire a junilor decedaţi, preotul citind cu glas tare numele tuturor junilor care au fost înscrişi în pomelnicele fiecărei Societăţi.
Pe masa din faţă altarului sunt aşezate tăvile cu colivele decorate fiecare cu simbolul sau iniţiale fiecărui grup de juni.
Odată încheiată slujba de pomenire junii ies în curtea Bisericii, unde unii dintre membrii grupurilor numiţi de şerji, împart colivă.
După ce fiecare june primeşte un pahar de vin şi un păhărel de colivă se îndreaptă fie spre chiliile din curtea Bisericii Sf. Nicolae, unde-şi au sediul trei dintre grupurile din Schei (Curcanii, Roşiorii şi Dorobanţii), fie spre casa vătafului.
Între timp soţiile junilor implicate în organizarea mesei de parastas, au avut grijă să pregătească masa, pe care au pus preparate specifice parastasului, peste toate tronând însă peştele, făcut de obicei prăjit, căci este zi cu dezlegare la peşte.
De obicei sunt prezenţi şi preoţii, care au statut de invitaţi de onoare, atunci bucatele de pe mese sunt binecuvântate, masa începe întpdeaunacu o scurtă rugăciune de mulţumire.
Nu întodeauna au existat preparate de mai multe feluri la un parastas al junilor, în alte vremuri penuria alimentelor de baza şi cumpătarea i-au determinat pe unii vătafi să nu ofere mai mult decât o porţie de colivă şi un pahar de vin în amintirea decedaţilor, dar şi acelea au fost la fel de bine primite de către colegi.
Parastasul ortodox continuă de fapt o veche tradiţie pâgână şi anumea „banchetul funebru” la care participau în antichitate rudele şi prietenii, care beau şi se ospătau oferind din timp în timp libaţii şi ofrande defunctului şi celor din Lumea Umbrelor.
Romanii numeau acest tip de banchet „commendatio” şi credeau că avea rolul de a-i uşura stare defunctului în Lumea Tenebrelor sau Tartar.
Din varii motive Biserica creştină a tolerat acest obicei – iniţial păgân – şi astfel acesta a cunoscut o largă răspândire în spaţiul Ortodoxiei răsăritene, chiar dacă nu este propriu lumii slave. Acest fapt este atestat şi de păstrarea termenului latin pentru parastas şi anume „commendatio” în forma „comândare” care reprezintă până şi azi în nordul Ţării ideea de masă dată pentru pomenirea morţilor.
