Consilierul local PSD Brașov Sorin Bâscă a intrat în dezbaterea privind reorganizarea administrativ-teritorială și statutul localităților din zona metropolitană, criticând administrațiile care, în opinia sa, nu au investit suficient în infrastructura educațională. Mesajul său vizează Ghimbavul, după ce primarul Ionel Fliundra a susținut public că orașul are argumente economice și demografice pentru a-și păstra statutul.
Bâscă afirmă că municipiul Brașov suportă anual costuri importante pentru construirea și extinderea creșelor, grădinițelor și școlilor folosite inclusiv de copii ai familiilor care locuiesc în localitățile din jur. Consilierul susține că a cerut, încă de la începutul mandatului, identificarea unui mecanism de finanțare comună prin structurile metropolitane, astfel încât localitățile beneficiare să contribuie la investițiile educaționale realizate de Brașov.
În aceeași postare, Sorin Bâscă spune că a solicitat și verificarea, în limitele competențelor legale, a situațiilor în care domiciliile sau reședințele declarate pentru înscrierea copiilor la școli din Brașov nu ar corespunde locuirii efective. El prezintă această temă ca pe una care afectează atât bugetul municipiului, cât și traficul generat zilnic de deplasările din zona metropolitană către unitățile de învățământ din oraș.
Sorin Bâscă – PSD Brașov: „Reorganizarea administrativ-teritorială și realitățile incomode ale dezvoltării metropolitane
Mare agitație în jurul reorganizării administrativ-teritoriale, mai ales în localitățile care, deși poartă titulatura de oraș, au rămas, din perspectiva infrastructurii și a serviciilor publice, mai degrabă la nivelul unor comune supradimensionate.
Cea mai recentă explicație invocată este de-a dreptul surprinzătoare: copiii care locuiesc efectiv în aceste localități ar figura, în evidențele oficiale, ca având reședința în municipiul Brașov, deoarece aici frecventează unitățile de învățământ. Prin urmare, populația reală ar fi mai numeroasă decât cea reflectată de statisticile oficiale și de evidențele administrative.
Această situație evidențiază însă o problemă mult mai serioasă, pe care am semnalat-o încă de la începutul mandatului meu de consilier local.
Municipiul Brașov suportă anual cheltuieli de milioane de euro pentru dezvoltarea infrastructurii educaționale — creșe, grădinițe și școli — destinată nu doar propriilor locuitori, ci și copiilor familiilor stabilite în localitățile din zona metropolitană.
La aceste costuri se adaugă presiunea asupra infrastructurii rutiere, aglomerația și traficul generat zilnic de deplasările către unitățile de învățământ din municipiu.
Am solicitat, în repetate rânduri, identificarea unui mecanism de finanțare comună, prin intermediul AMB, astfel încât localitățile din zona metropolitană să contribuie echitabil la investițiile în infrastructura educațională a Brașovului, de care beneficiază și propriii locuitori.
Este firesc ca fiecare copil să aibă acces la educație. Nu este însă firesc ca responsabilitatea financiară pentru asigurarea acestui drept să fie transferată, în mod disproporționat, asupra bugetului municipiului Brașov.
Din păcate, propunerea mea a fost întâmpinată cu ridicări din umeri și o lipsă evidentă de interes.
Mai mult, am solicitat Poliției Locale să verifice, în limitele competențelor legale, situațiile în care domiciliile sau reședințele declarate la înscrierea copiilor în unitățile de învățământ din Brașov nu corespund locuirii efective. Scopul era identificarea eventualelor reședințe stabilite fictiv, exclusiv pentru obținerea unui loc într-o anumită unitate școlară.
Și de această dată, reacția a constat în zâmbete politicoase și ridicări din umeri.
Îmi amintesc că, în urmă cu aproximativ doi ani, în cadrul unei ședințe a consiliului de administrație al unei școli, am fost criticat vehement de un domn care avea domiciliul în comuna Cristian. Paradoxal, soția acestuia lucra sau lucrase în cadrul Inspectoratului Școlar Județean, astfel încât familia era, cel puțin teoretic, familiarizată cu mecanismele administrative privind înscrierea elevilor și stabilirea reședinței.
Cel puțin, domnul respectiv nu părea deranjat de faptul că locuiește într-o comună…
Revenind la reorganizarea administrativ-teritorială, cred că trebuie să discutăm mai puțin despre titulaturi, orgolii locale și comparații spectaculoase și mai mult despre capacitatea reală a administrațiilor de a asigura servicii publice corespunzătoare.
Degeaba te compari cu Monaco dacă, în ultimii 20 de ani, nu ai reușit să construiești nici măcar o școală. Statutul de oraș nu este conferit doar de o denumire administrativă, ci trebuie justificat prin infrastructură, servicii publice și calitatea vieții.
Cu atât mai mult cu cât unele dintre aceste administrații au beneficiat de venituri bugetare considerabile, generate inclusiv de activitatea economică a unor companii brașovene și de prezența unor obiective economice majore pe teritoriul lor administrativ.
Cu toate acestea, investițiile în infrastructura educațională au rămas insuficiente, în timp ce resurse importante au fost direcționate către mobilier urban discutabil de costisitor, amenajări cu utilitate limitată și evenimente festive a căror contribuție la dezvoltarea durabilă a comunității este, cel puțin, discutabilă.
Nu poți pretinde beneficiile statutului de oraș fără să îți asumi și responsabilitățile care decurg din acesta.
Dezvoltarea unei comunități nu se măsoară exclusiv în veniturile încasate la buget, ci, mai ales, în ceea ce administrația reușește să construiască pentru cetățenii săi.
Până la urmă, și Fierbințiul ar fi putut avea un buget impresionant dacă, printr-o întâmplare fericită a delimitării administrativ-teritoriale, ar fi avut un aeroport și un parc industrial pe teritoriul său.
Dar asta nu înseamnă neapărat că Vasile și Robi ar fi administrat comuna mai bine.
Banii pot transforma bugetul unei localități. Competența administrativă este cea care o poate transforma într-un oraș adevărat”
Ionel Fliundra a declarat, în contextul scenariilor de reformă administrativă, că Ghimbavul nu ar trebui retrogradat la rang de comună și a invocat dezvoltarea economică a orașului, Aeroportul Internațional Brașov-Ghimbav și o populație reală pe care o consideră mai mare decât cea din statisticile oficiale. Edilul a comparat situația economică a Ghimbavului cu cea a unor state mici și prospere precum Monaco și Luxemburg, argument contestat acum de consilierul brașovean.
