Activistul brașovean Erwin Albu a anunțat joi, 8 octombrie, că a reînceput să stea în picioare și să facă primii pași, la aproximativ trei luni după accidentul grav suferit în Austria. Recuperarea continuă la Spitalul Municipal Codlea, unde, spune el, urmează să înceapă fizioterapia după o perioadă îndelungată de imobilizare la pat.
„E bine în picioare! Da, după aproximativ 3 luni de la accident am reînceput să stau în picioare. Medicii mi-au permis în sfârșit să reîncarc picioarele după imobilizarea la pat și acum, încetul cu încetul, pășesc din nou”, a scris Erwin Albu pe pagina sa de Facebook. El a precizat că, până acum, a făcut constant exerciții la pat și că etapa următoare a recuperării va include fizioterapie în cadrul spitalului.
Activistul spune că perioada cea mai dificilă a recuperării a fost depășită și le-a mulțumit celor care i-au transmis mesaje, precum și personalului Spitalului Municipal Codlea. „Ce a fost mai greu a trecut. Corpul uman este o minune”, a transmis acesta.
Într-o postare publicată la 29 august, la aproximativ două luni după accident, Erwin Albu relata că se afla pe o autostradă din Austria în momentul impactului și că își amintește cum două faruri se îndreptau rapid spre el. Spunea că a mai apucat să desfacă clapeta și să apese butonul SOS înainte de a-și pierde cunoștința.
Potrivit propriei relatări, a fost scos din vehicul de pompieri voluntari și transportat în stare critică la un spital specializat din Austria.
Erwin Albu, A͏u͏g͏u͏s͏t͏ ͏2͏9͏: „Era să nu mai fiu.
Uneori se întâmplă însă lucruri uluitoare, care statistic ar trebui să se termine mai degrabă extrem de trist. Când privesc acum aceste imagini, după 2 luni de la eveniment, sunt întărit în înțelegerea mea că Dumnezeu m-a ținut în brațe. Din nou.
Sunt conștient de momentul impactului, de cum se îndreptau spre mine rapid 2 faruri și de cum am mai apucat doar să desfac clapeta și să apăs pe butonul SOS. Iar din acel punct nu am mai fost prezent. Am fost scos din acel scaun torsionat de pompieri voluntari pe o autostradă în Austria și transferat în stare critică de o echipă medicală de top la un spital specializat. Un sistem de urgență impecabil.
Un asemenea impact se termină de multe ori extrem de prost sau lasă sechele serioase. Eu însă mă refac uimitor de bine acum în Spitalul Municipal Codlea.
Viața e un dar neprețuit. E a treia oară când încă respir după o daună totală.
Abia aștept să vină vremea să pot mulțumi și în genunchi pentru atâția oameni de bine. Și să învăț să merg din nou.
Mulțumesc, Doamne.
Tu când mai faci o plimbare prin pădure, să tragi adânc aer în piept?”
