Polițistul brașovean Marian Godină și-a depus joi, 20 august 2026, demisia din Poliția Română, după aproximativ 20 de ani de activitate. Anunțul a fost făcut chiar de acesta pe pagina sa de socializare, unde a explicat că vrea să acorde mai mult timp familiei și proiectelor personale.
Godină a absolvit Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina în urmă cu două decenii și spune că profesia de polițist i-a influențat profund viața. În mesajul publicat joi dimineață, el a vorbit despre intervențiile, colegii și experiențele acumulate în această perioadă, multe dintre ele transformate ulterior în povești și cărți.
Unul dintre motivele invocate pentru plecare este schimbarea priorităților personale după ce a devenit tată. Godină spune că a început să își dorească mai mult timp alături de familie și că misiunile cu adrenalină nu mai aveau aceeași atracție ca în primii ani de carieră.
Fostul agent a recunoscut că rămânerea în Poliție ar fi fost alegerea mai sigură din punct de vedere financiar, prin stabilitatea locului de muncă și perspectiva unei pensii peste aproximativ 14 ani. Cu toate acestea, a ales să încheie acest capitol pentru a se concentra pe scris și pe alte proiecte personale.
Marian Godina: „Se împlinesc anul ăsta douăzeci de ani de când am absolvit Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina. Până la pensie mai am vreo 14 ani.
În acești douăzeci de ani, datorită profesiei de polițist, am trăit experiențe cât pentru zece vieți.
Profesia asta mi-a dăruit enorm: m-a format ca om și mi-a oferit trăiri care au ajuns apoi în cărțile mele, în poveștile mele și, într-un fel sau altul, în omul care sunt azi.
Sunt recunoscător pentru colegii mei, pentru oamenii pe care i-am întâlnit, pentru intervențiile de la care m-am întors sănătos și întreg, pentru nopțile nedormite, pentru zilele bune și pentru cele grele.
Sunt recunoscător și pentru lucrurile care m-au enervat, m-au dezamăgit sau m-au revoltat.
Toate sunt parte din povestea vieții mele.
Am devenit apoi tată, iar misiunile cu adrenalină nu prea îmi mai lipseau, am început să iubesc liniștea mai mult. Nu mai simțeam nevoie de misiuni periculoase, eram mulțumit și cu o misiunea seacă, fără suspans, terminată cu bine.
Am început să am nevoie mai mare de timp de petrecut cu familia. Dacă în tinerețe mă ofeream voluntar să lucrez de Crăciun, iată că acum calculam cu oarecare teamă turele și mă rugam să fiu liber.
A rămâne polițist înseamnă pentru mine siguranță, stabilitate, un venit lunar sigur și o pensie pe care o voi lua peste 14 ani, astfel că alegerea de a rămâne polițist este una rațională.
Doar că viața nu e întotdeauna despre alegerea cea mai sigură.
Uneori e și despre curajul de a recunoaște că un capitol, oricât de important și de frumos ar fi fost, trebuie să se termine pentru ca altul să poată începe.
Eu știu că vreau să scriu, știu că vreau să construiesc lucruri, să mă implic în proiecte pe care le pot duce și care pot face mult bine în jurul meu.
Și mai vreau să fiu mult mai prezent acasă, alături de copiii mei. Și vreau asta acum, nu peste zece ani.
Mi-a luat mult timp să decid, am întrebat în stânga și în dreapta până mi-am dat seama că decizia asta e doar a mea.
După aproape două decenii de purtat uniforma, astăzi mi-am depus demisia din Poliția Română, iar acum, la cald, sunt cuprins de o senzație incredibilă de libertate și fericire.
Pentru mine, de azi, începe un drum nou, un drum cu prioritate, dar în adâncul sufletului meu voi rămâne mereu polițist”.
