Last Updated on aprilie 22, 2026Povestea unuia dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri originari din Brașov începe departe de imaginea luxului cu care este asociat astăzi. Într-un interviu, acesta a vorbit despre anii foarte grei ai copilăriei și adolescenței din Brașov, marcați de foamete, lipsuri și muncă, într-o perioadă în care, spune el, împărțea un singur cartof pe zi între prânz și cină.
(foto cu carcater ilustrativ)
Este vorba despre Ion Țiriac, care la 86 de ani a povestit fără rețineri cum au arătat anii de după moartea tatălui său, în plin climat de sărăcie și restriște. Potrivit mytex.ro, fostul mare sportiv a spus că a trăit direct anii războiului și ai lipsurilor, iar acea perioadă l-a marcat profund, inclusiv în felul în care privește astăzi războiul, munca și ideea de reușită în viață.
„Am făcut foame mare. Foame, foame! La propriu, nu la figurat. Împărțeam un cartof între prânz și cină. Între anii 50, când a murit taică-meu, și până în 53-54, asta era mâncarea. Dar foamea aia te-a întărit și te-a făcut să muncești”, a povestit Ion Țiriac, citat de Biz Brașov.
Țiriac a vorbit și despre începuturile sale în muncă, amintind că la 16 ani lucra la uzina Steagul Roșu din Brașov, lucru pe care nu îl consideră deloc o rușine. Tot el a povestit că, atunci când a ajuns să joace la Wimbledon, primea doar două lire sterline pe zi, bani din care trebuia să își plătească tot: cazare, mâncare și restul cheltuielilor. În comparație cu premiile de astăzi din tenis, diferența este uriașă.
„Nu e nicio rușine pentru mine că am lucrat acolo. Era altă epocă. Apoi, am jucat la Wimbledon pentru doar două lire sterline pe zi. Trebuia să-mi plătesc cazarea, mâncarea și tot restul din acești bani. Astăzi, cine pierde în primul tur poate câștiga 100.000 de lire sterline”.
Amintirile sale merg și spre viața de turneu, care nu avea nimic în comun cu confortul și banii din sportul actual. Potrivit sursei, Ion Țiriac a povestit că împărțea patul cu Ilie Năstase și că, după antrenamente, sportivii făceau calcule simple ca să vadă cine are bani pentru o pizza. De multe ori, mai multe persoane împărțeau câteva porții de mâncare, iar resturile erau păstrate și pentru a doua zi.
„Dormeam cu Năstase în același pat. Seara, după antrenamente, făceam calcule: cine joacă cu cine, cine are bani pentru o pizza. Împărțeam cinci pizze la opt persoane și ne mai rămânea și pentru a doua zi”, a mai spus fostul sportiv.
La final, brașoveanul a explicat și ce înseamnă pentru el adevărata bogăție. Nu a legat-o de averi, investiții sau cifre uriașe, ci de momentul în care a intrat pentru prima dată într-un restaurant fără să se uite la prețurile din meniu. În felul acesta, povestea lui nu este doar despre ascensiunea unui miliardar, ci și despre felul în care anii de lipsuri pot schimba definitiv măsura cu care un om își judecă viața.
„Eu am fost bogat, și am spus-o și o repet: în prima zi când am intrat într-un restaurant și nu m-am uitat la prețul meniului. Asta înseamnă bogăție pentru mine”, a conchis el.
