Last Updated on martie 29, 2026Fiica avocatului brașovean Victor Teodorescu, condamnat în 2012 în dosarul crimei care a șocat Brașovul, vorbește public despre anii de după tragedie și despre drumul care a dus-o spre domeniul sănătății mintale. Oana Buzu, născută Teodorescu, spune că experiențele prin care a trecut i-au schimbat profund viața și au influențat inclusiv alegerea profesională, ajungând astăzi să activeze ca și consilier pentru dezvoltare personală.
Cazul care a marcat familia a avut loc în martie 2011, când Violeta Teodorescu a fost ucisă în locuința sa din Brașov. Procurorii au susținut atunci că avocatul Victor Teodorescu ar fi pus la cale crima pentru a încasa polița de asigurare a soției, în valoare de 150.000 de euro. În 2012, acesta a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru instigare la omor calificat, iar autorul crimei, Erwin Victor Preșmereanu, a primit o pedeapsă de 16 ani și opt luni de închisoare pentru omor calificat, scrie bzb.ro.
La aproape 15 ani de la acea tragedie, fiica celor doi vorbește despre impactul psihic al evenimentelor și despre lupta dusă cu trauma, depresia și anxietatea. Ea povestește că a avut nevoie de ani întregi pentru a accepta că tragedia i-a influențat identitatea, personalitatea și parcursul profesional. Oana Buzu spune că a fost internată pe o secție de psihiatrie după ce a fost diagnosticată cu tulburare de stres posttraumatic, depresie moderat severă și anxietate.
„A fost o perioadă de întuneric, efectiv. Şi acum, când îmi amintesc, nu am imagini color în minte, ci parcă se derulează aşa un film alb-negru horror. Când aveam 22 spre 23 de ani, am fost internată prima oară pe o secţie de psihiatrie cu tulburare de stres postraumatic, adică depresie moderat severă şi anxietate. Partea bună, pe scurt, este că odată cu internarea am aflat că depresia şi anxietatea sunt nişte tulburări comune care se pot trata cu medicamente, cu psihoterapie şi cu igienă personală. Partea proastă este că, cel mai probabil, nu o să se vindece 100% niciodată”, a explicat Oana Buzu.
Aceasta explică faptul că experiențele trăite au împins-o să înțeleagă mai bine zona traumelor psihice și să se orienteze profesional spre sprijinirea altor persoane. Ea și-a prezentat recent parcursul într-un clip public, pe care l-a descris drept o carte de vizită personală și profesională, în care vorbește atât despre traumele prin care a trecut, cât și despre cursurile și acreditările urmate în domeniul psihologiei.
„Nu voiam ca personalitatea mea sau identitatea mea să aibă nimic de-a face cu evenimentele tragice din viaţa mea. Cu greu şi cu mult protest, am reuşit să accept că traumele şi evenimentele tragice care avuseseră loc în viaţa mea până la urmă chiar m-au afectat cu totul”, a continuat femeia. „Eu am trăit o Apocalipsă, nu restul lumii. În mod paradoxal, datorită traumelor am învăţat să mă bucur mai mult de viaţă”.
Povestea readuce în atenție unul dintre cele mai cunoscute dosare penale din Brașovul ultimilor ani, dar și felul în care urmările unei crime răsunătoare continuă să se vadă, mult timp după sentințe, în viața celor rămași în urmă.
