Francezul din Brașov are dreptate, spune Mădălin Ionescu: „Mulți români reacționează iritați: „dacă nu-ți convine, pleacă” Problema nu e francezul. Problema e că are dreptate”

Last Updated on ianuarie 4, 2026Mădălin Ionescu a reacționat în cazul francezului stabilit la Brașov care a stârnit discuții online după ce a descris cum scumpirile și taxele i-au redus puterea de cumpărare și a comparat costurile din România cu cele din Franța. Bărbatul spune că are aproximativ 5.000 de lei pe lună și că, după o vizită în Franța, a constatat că prețurile la unele produse și servicii au ajuns „aproape la fel”, în timp ce veniturile ar fi semnificativ mai mari acolo, motiv pentru care ia în calcul să se întoarcă.

Francezul din Brașov are dreptate, spune Mădălin Ionescu: „Mulți români reacționează iritați: „dacă nu-ți convine, pleacă” Problema nu e francezul. Problema e că are dreptate” 1

Sunt francez și locuiesc în România de aproape 5 ani. Am ajuns în vara anului 2021. Am un salariu românesc de aproximativ 5.000 de lei, care înainte era foarte confortabil pentru a trăi, dar acum, odată cu creșterea taxelor și a prețurilor la alimente, a devenit destul de mic, mai ales când trebuie să plătești și chiria unei camere.

Am fost recent în Franța pentru sărbători și am realizat că prețurile din Franța sunt acum aproape la fel ca în România, dar salariile sunt de două ori mai mari. De exemplu, în România, pentru două persoane, un restaurant ajunge la aproximativ 150 de lei, iar în Franța este cam 30 € pentru aperitiv și fel principal. Ce părere aveți despre asta?”, a scris francezul, citat de Libertatea.

Madalin Augustin Ionescu: „Un francez stabilit la Brașov spune că un salariu de 5.000 de lei nu-i ajunge pentru cheltuielile curente. Chirie, mâncare, viață normală. Nu lux. Supraviețuire decentă. Mulți români reacționează iritați: „dacă nu-ți convine, pleacă”. Replica standard. Reflex defensiv. Zero analiză.
Problema nu e francezul. Problema e că are dreptate.

De ani de zile, prețurile la alimente din România sunt mai mari decât în Italia sau Spania. Uneori comparabile cu Austria. Alteori apropiate de Elveția. Diferența este că acolo salariile sunt de două, trei, patru, cinci ori mai mari. Acolo prețul reflectă mult mai bine puterea de cumpărare. La noi, prețul ignoră complet venitul.Asta nu e piață liberă. E piață dezechilibrată.

Marile lanțuri de retail au înțeles rapid că România este un spațiu fără contraputere reală. Statul nu negociază. Nu reglementează inteligent. Nu apără consumatorul. Acceptă.
Comercianții locali, la rândul lor, încearcă „lovitura”. Nu din lăcomie pură ( deşi uneori e vorba şi despre asta), ci din frică. Fiscalitatea se schimbă des. Regulile sunt instabile. Orizontul e scurt. Când nu ai predictibilitate, încerci să scoți maximum acum.

Rezultatul: prețuri occidentale într-o economie est-europeană.Ni se spune că „așa e peste tot”. Fals. La Graz am mancat trei persoane şi cu 20 de euro ( sunt câteva restaurante chinezeşti sau japoneze care au astfel de oferte). La Viena găsești meniuri mai ieftine decât în București. În Italia și Spania, supermarketurile sunt încă accesibile pentru majoritatea populației. Nu pentru că patronii sunt mai buni. Ci pentru că statul înțelege ceva esențial: economia e un joc de echilibru.

În România, guvernanții tratează consumul ca pe o resursă infinită. Nu este. Anul acesta, sub presiunea taxelor, consumul poate scădea drastic. Nu ideologic. Matematic. Horeca va fi, probabil, prima lovită. Apoi retailul. Apoi bugetul. Românii vor cumpăra mai puțin. Vor mânca mai ieftin sau mai prost. Vor reduce vacanțele. Nu din revoltă. Din lipsă de bani.

Iar asta nu e o dramă accidentală. E rezultatul unei filozofii greșite de guvernare.
Nicolae Iorga spunea : “Un stat care nu-și respectă cetățenii nu va fi respectat nici de ei.”
Când statul tolerează prețuri care nu au nicio legătură cu veniturile, el își pierde respectul față de cetățean. Nu mai administrează economia. O exploatează.

Iar când oamenii semnalează asta și li se spune „plecați dacă nu vă convine”, problema nu mai e economică. E culturală. Înseamnă că ne-am obișnuit cu anormalul și îl apărăm din orgoliu.
Nu, nu e normal să ai prețuri vestice cu salarii estice.Nu, nu e normal ca statul să stea spectator.Și nu, cei care spun că prețurile la alimente si utilități sunt anormale în raport cu puterea de cumpărare, nu sunt „negativi”. Sunt lucizi.
Luciditatea doare. Dar minciuna costă mai mult”

Previous Story

Afacerea care câștigă teren. O familie de ardeleni întoarsă din Germania a făcut profit dintr-o cultură atipică: „Devin rapid o necesitate în alimentație”

Next Story

Dan Negru impresionat de Brașov, aflat în topul mondial al siguranței urbane: „Am rămas gură cască”