Last Updated on noiembrie 2, 2025 Salvamontiștii au transmis un mesaj emoționant, după o nouă intervenție în condiții dificile. „Niciodată nu vom spune nu la o astfel de solicitare… fie ea de oriunde”, au scris aceștia, subliniind devotamentul și solidaritatea echipei față de toate misiunile de salvare montană, indiferent de zona sau circumstanțele în care au loc. Postarea a fost însoțită de imagini impresionante de pe teren, care surprind efortul salvatorilor în condiții extreme.
O drumeție pe munte s-a încheiat pe patul de spital pentru un adolescent de 17 ani, care s-a rătăcit joi după-amiază pe traseul de pe Valea Obârșiei, spre Vârful Omu. Tânărul se afla cu părinții, care s-au oprit la un moment dat, dar el a ales să continue singur.
După aproximativ trei ore, când băiatul nu s-a mai întors și nici nu a răspuns la telefon, părinții au sunat la 112, alertând autoritățile, anunță Adevarul.
”La un moment dat, părinţii s-au oprit, dar fiul lor, în vârstă de 17 ani, a hotărât să continue traseul singur. După o aşteptare de 3 ore, văzând că acesta nu se întoarce şi nici nu răspunde la telefon, părinţii au sunat la 112. Deşi traseul respectiv este pe teritoriul judeţului Dâmboviţa, am fost alertaţi şi noi, iar echipa de prim răspuns, formată din doi salvatori montani, aflată de serviciu la Baza Salvamont Baba Mare, a pornit spre Vf.Omu.
Dispeceratul Salvamont Prahova a alertat si echipajul aero de la POA Brasov, care a efectuat căutarea, împreună cu un salvator montan preluat din Buşteni. Am alertat si meteorologul de serviciu de la Staţia meteo Vf.Omu, acesta aflându-se cel mai aproape de zona de căutare. Din fericire, meteorologul l-a observat în Valea Gaura şi a reuşit să coboare până la el”, au transmis salvamontiştii, conform Observator.
Hello, Bușteni: „Ieri am trăit una dintre cele mai speciale zile din viața mea pe munte.
La câteva minute, de când am făcut această poză, l-am găsit pe Ciprian, copilul de 17 ani căzut de sub Vârful Bucura.
Poate vreți să știți ce am simțit când am văzut că mișcă ceva pe zăpadă. Poate vreți să știți ce am simțit când am ajuns la el și a deschis ochii.
Poate vreți să știți ce am văzut în acei ochi.
Sau când îmi răspundea la întrebări.
Când am văzut urmele unei ursoaice cu pui la câțiva metri sub el.
Când vorbeam cu salvamontul și la 112.
Gândurile mele scurte către acasă.
Când eram hotărât să nu plec de acolo și să rezist lângă acel copil cât va fi nevoie.
Când mi-am dorit enorm să trăiască și să-i aud respirația.
Când am vorbit cu tatăl lui și am văzut disperarea unui părinte care își iubește copilul.
Când am văzut luminile salvamontului sus pe creastă.
Când am ajutat să îl punem pe targă.
Când am văzut că pleacă și luminile salvatorilor cum se pierd în Valea Gaura.
Ce am simțit în drumul meu de întoarcere la stația meteo.
Când am văzut lanterna prietenului meu venit în întâmpinare.
Când am primit la telefon mulțumirile unui părinte copleșit de durere.
Ei bine. Nu am văzut amenzi. Părinți iresponsabili. Nici selecția naturală nu am văzut-o.
Nu am simțit nevoia să cert pe nimeni sau să judec pe cineva.
Mi-am dorit enorm ca acel copil să trăiască.
Acum am vorbit cu tatăl lui la telefon.
Ciprian este în elicopter în drum spre Cluj. Starea lui este grava dar stabilă. Urmează momente grele pentru el și părinți lui.
Probabil câteva operații și să sperăm că nu multe consecințe grave pe viață.
Pentru noi toți urmează o lecție de viață.
Să auzim de bine!”
Hello, Bușteni is at Vârful Omu, Munții Bucegi: „Azi am filmat locul unde a căzut Ciprian, copilul de 17 ani. Greu de imaginat. Eu nu mai am cuvinte să descriu”
