Last Updated on februarie 25, 2025 
Ilarion Ciobanu, singurul actor român care s-a dedicat în totalitate filmului, a avut o colaborare plină de „năbădăi” cu regizorul Sergiu Nicolaescu.
Cei doi monștri sacri ai marelui ecran s-au contrat pentru prima oară când au lucrat la „Nemuritorii”, regizat de Sergiu Nicolaescu, care a avut premiera în decembrie 1974. La una dintre filmări, Ilarion Ciobanu, stegarul Vasile în film, era de negăsit. Regizorul a-nceput să scotocească Brașovul în căutarea „stegarului” dispărut, iar într-un final, a dat de el la o terasă, unde între cei doi a avut loc un schimb de replici… cam aprins.
„Sergiu i-a reproșat lui Ilarion că n-a venit la filmări, Ilarion a ripostat, l-a luat la bani mărunți pe Sergiu, iar acesta a tăcut, însă a ținut minte incidentul”, a povestit, pentru Libertatea, fostul cascador Vasile Popa, care a lucrat cu amândoi, dar mai mult cu regretatul regizor decedat în 2013.
„La filmul «Capcana mercenarilor» din 1981, regizat tot de Sergiu Nicolaescu, Ilarion Ciobanu primise, în primă instanță, un rol. Când a ajuns însă la Brașov, la Hotelul Aro, unde eram cazați toți actorii, a aflat cu stupoare că rolul său i-a fost dat lui Corneliu Gârbea. Sergiu îl lăsase și fără cazare, și fără indemnizație, adică, mai pe românește, fără un ban în buzunare. L-am luat pe Ilarion cu noi în cameră, că doar nu-l lăsam pe drumuri”, a continuat povestirea fostul cascador.
Lui Ilarion Ciobanu i-a fost clar că asta era „plata” pentru felul cum se purtase la „Nemuritorii”, când a preferat să stea la terasă, la băute, în loc să meargă la filmări, dându-i țeapă regizorului. Însă n-a vrut să lase lucrurile așa și a căutat, la rându-i, o metodă de răzbunare.
Cum filmul avea acțiunea plasată imediat după Primul Război Mondial, actorul fără rol, după ce a consumat câteva păhărele, a mers pe platoul de filmare – unde colegii îl primeau fără probleme, chiar dacă nu făcea parte din distribuție – și a luat pe ascuns de la recuzită o pușcă-mitralieră. Armă cu care a plecat la hotel, unde a semănat teroare!
Povestește Vasile Popa: „Ilarion a intrat în Hotelul Aro cu arma în mână. Lângă recepție erau o grămadă de turiști străini, care așteptau să li se repartizeze camerele. Ilarion s-a așezat pe burtă în fața lor, a desfăcut crăcanele puștii mitralieră, i-a luat la țintă și a început să strige «bum-bum-bum», imitând zgomotul făcut de o armă adevărată. Toți turiștii s-au aruncat la pământ”.
Întâmplarea a fost urmată de un scandal imens. Turiștii au făcut reclamații, a venit miliția, iar actorii au fost dați afară din hotel! Cel care a reușit, cu chiu, cu vai, să stingă conflictul și să-l salveze pe Ilarion Ciobanu de închisoare a fost regizorul însuși.
„Sergiu a înnebunit când a auzit isprava lui Ilarion. Până la urmă, cu mari intervenții, s-a aplanat scandalul, dar noi n-am mai stat la Aro. Conducerea hotelului ne-a dat afară din camere pe toți, mai puțin pe Sergiu. A trebuit să ne mutăm la «Sport»”, a mai dezvăluit Vasile Popa.
După această „acțiune în afara programului”, drumurile celor doi s-au despărțit pentru totdeauna, Ilarion Ciobanu nemafiind distribuit în nici un film regizat de Sergiu Nicolaescu.
Motivul dureros pentru care a fost interzisă seria „Ardelenilor”
Povestea „Ardelenilor” arată aventurile prin are trec fraţii Traian (Ilarion Ciobanu) şi Romulus (Mircea Diaconu) din Poplaca, ce vin în America să îl caute pe fratele lor, Johnny (Ovidiu Iuliu Moldovan), ca să îl aducă înapoi acasă.
Dan Piţa a regizat „Profetul, aurul şi ardelenii” (1978), „Pruncul, petrolul şi ardelenii” (1981) în timp ce Mircea Veroiu s-a ocupat de „Artista, dolarii şi ardelenii” (1980).
„În vremea aceea, erau gândite aceste trei filme pe care le ştiţi, care s-au făcut, şi mai erau, poate chiar şi scrise sau schiţate, încă două poveşti. Şi anume, ei, cei trei fraţi plecau, se înscriau în legiunea străină, iar în ultimul film întoarcerea acasă, în Poplaca.
Din păcate, vremurile s-au stricat în România (oricum, mai rău decât erau stricate) şi au fost tăiate din bugetele anuale comediile, ceea ce era şi acest film, tocmai ca să rămână spatiu şi finanţare pentru filme de linie, filmele de ideologie şi de propagandă, (erau anii ’80) şi, prin urmare, nu s-au mai făcut la vremea aceea.
Se râdea chiar pe vremea aceea cum că cei trei fraţi au rămas în America şi nu s-au mai întors acasă, ceva de genul acesta“, declara anul trecut Mircea Diaconu, potrivit newsweek.ro.
