Last Updated on ianuarie 26, 2025 
Coiful de la Coțofenești a aparținut cel mai probabil unui rege get-dac și datează din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. – în jurul anilor 400 î.Hr.
Coiful are o calotă de aur împodobită cu șapte rânduri paralele de nasturi conici radiați, are pe marginea inferioară un chenar de linii spirale punctate, care încadrează patru plăci acoperite cu reliefuri. Cea din față reprezintă o pereche de ochi holbați, cu sprâncene duble și întoarse în așa fel încât să inspire groază
Coiful de paradă a fost lucrat din două bucăți de tablă de aur, produse prin batere la rece, dintr-un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția: Au = 760‰, Ag = 225‰ și Cu = 10‰.
Tabla de aur utilizată pentru producerea coifului de paradă de la Coțofănești are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, în partea de la bază, până la numai 0,76 mm, în zona superioară calotei păstrate. Corpul principal al coifului de paradă de la Coțofănești are înălțimea totală de 24,32 cm, având diametrul interior, în zona mediană (în zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) și de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei.
Coiful dacic, ce datează din secolul IV al erei noastre, cântărește aproape 800 de grame din aur masiv și poate ajunge la suma de 50.000 de dolari, adică 237.000 de lei. Dacă este luată în calcul și vechimea, valorea coifului poate depăși câteva milioane de euro.
Coiful face parte din cultura geto-dacică din epoca La Tène. Potrivit experților, cel mai probabil i-a aparținut unui rege geto-dac, căpetenie a unei formaţiuni politice autohtone constituită în zonă, pe la sfârşitul secolului V, începutul secolului IV î.e.n.
Formele ornamentale includ o calotă decorată cu nasturi radiați și un chenar spiral punctat. Pe partea din față, se regăsesc doi ochi cu pupile marcate prin cercuri duble și sprâncene dramatice, întoarse conferind coifului un aspect apotropaic, menit să protejeze purtătorul de spiritele rele.
„Modelarea ochilor este excepţional de exagerată, ea accentuându-se şi prin cele două răsuciri, nenaturale, ale sprâncenelor. Prin aceasta se sublinia şi mai mult caracterul convenţional, apotropaic al coifului“, scrie istoricul D. Berciu.
Coiful de la Coțofenești a fost găsit undeva între 1926 și 1928, întâmplător, de niște copii care pășteau vacile.
S-ar fi adăpostit de ploaie când unul dintre ei, Simion, a văzut ceva strălucind în pământ. A dus obiectul acasă și nimeni nu și-a dat seama la început cât de valoros este.
Istoricii spun că familia a folosit căciula de aur, cum i s-a spus, inclusiv ca adăpătoare pentru găini. A fost aruncat pe coteț și chiar pus într-un par în gard. Atunci s-ar fi rupt și calota coifului, pentru că el a fost țuguiat, acesta este de altfel și singurul defect, scrie Stirile Pro Tv.
Doar câteva fragmente din calotă au fost mai târziu găsite, spun și ziarele vremii. Istoricii s-au mirat că au supraviețuit.
Dacia era în antichitate țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai mare de state, iar ei ocupau un teritoriu cuprins între: râul Tisa (vest), râul Nistru și Marea Neagră (est), Dunărea (sud) și Carpații Păduroși (nord). În anumite părți chiar depășeau aceste hotare: spre est peste Nistru, „înaintând până spre Bug”, iar spre vest, „ajunseră până la Dunărea panonică”.
Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui Burebista, având ca hotare: țărmul Mării Negre și Bugul – spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava – spre vest, Carpații Păduroși – spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) – spre sud. Capitala regatului era orașul Argedava, scrie wikipedia.ro.
