Last Updated on ianuarie 26, 2024 Castelul Bran a devenit alături de cel de la Balcic reședința favorită a reginei Maria. Regina a cunoscut Branul într-o călătorie înainte de Primul Război Mondial.
„Când prin anii 1221—1230, războinicii cavaleri Teutoni au ridicat pe stânca din defileul Branului cetatea lor de apărare, nu ştiau că şapte veacuri mai târziu, o regină, căutătoare neobosită de frumos, o va transforma în loc de reculegere şi vis… Priveliştea се-ţi dărueşte, parcă e desprinsă dintr’o strofă a lui Eminescu.
(foto: reginamaria.org)
Zâmbetul Reginei Castelul Bran, restaurat şi împodobit cu atâta drag de Regina Maria, era unul din locurile preferate, de odihnă. Din cele spuse mai înainte, am putut vedea că o parte din timp, in afară de plimbările din parc, şi-o petrecea fie citind, fie ascultând muzică.
Foarte adesea, seara, asista, din unul din balcoanele curţii interioare, la reprezentaţii cinematografice, cam de multe ori erau filme de călătorie. Obişnuia însă să facă şi preumblări, pe jos, prin sat.
Toţi localnicii, copii şi vârstnici, îşi amintesc cu iubire duioasă de Regina care-i saluta atât de frumos şi surâdea. O d-nă care locuiește in apropiere de castel îmi povestea : — „Când venea Regina la Bran, stăm și priveam așteptând să iasă în balcon. Nu întârzia să apară.
O salutam. Ne răspundea făcând un semn cu mâna și de departe îi vedeam surâsul luminos. Odată în timpul unei plimbări prin parc, s’a oprit din drum să mă întrebe cine îngrijește de grădina noastră. I-am răspuns că mă ocup eu singură de ea. — „Foarte frumoasă — a spus Regina — când privesc de la mine la grădina de„ îmi râde inima”.
Pe săraci, Regina nu-i uita niciodată. De sărbătorile Crăciunului trimitea totdeauna îmbrăcăminte pentru 30-40 de persoane. De asemenea şi alimente.
Duminica, uneori, ii plăcea să meargă la slujba religioasă de la o biserică din apropiere. Am căutat să înfățișam cadrul şi felul de viaţă pe care Suverana îl ducea în timpul cât şedea la Bran. Imagina Sa a rămas în sufletele localnicilor ca o icoană vie înconjurată de lumină”
(România, august 1938 (Anul 1, nr. 76-91))
