Last Updated on decembrie 13, 2023 Oreste este impresionat de Brașov. El spune că este impresionat de misterele muntelui Tâmpa și cele de la Templul Ursitelor si izvorul tămăduirii unde au loc si astăzi vindecări miraculoase.
„Orașul din România care îmi place cel mai mult este Brașovul, vechi târg germanic, Kronstadt, atestat încă din 1203. Întreaga regiune este încărcată de istorie. Aici apar primele culturi neolitice, mai târziu se ridica importante Cetăți dacice.
In perioada Medievală, cavalerii teutoni construiesc adevărate fortificații. Muntele Tâmpa ascunde secrete si mistere precum cele de la Templul Ursitelor si izvorul tămăduirii unde au loc si astăzi vindecări miraculoase.
Ma fascinează si povestea stranie a fantomei unui inginer care încă ii bântuie pe locuitorii din zona. Va Invit, asadar in acest episod sa pătrundem in aceste locuri enigmatice si totodata fermecătoare care arată încă o data ce țara bogata avem”, a scris Oreste pe Facebook.
Municipiul Braşov sau Kronstadt adică “Orașul Coroanei” (reşedinţa judeţului Brașov) este situat la 25gr30′ longitudine estică şi 45gr45′ longitudine nordică cu o altitudine medie de aproximativ 600 m. Braşovul este situat în inima României, în curbura arcului Carpatic și beneficiază din plin de influenţa istoriei.
Așezat la poalele muntelui Tâmpa cu o altitudine de 967 m și totodată la graniţa de nord a Carpaţilor Orientali, este destinaţia turistică favorită în România.
La doar 13 km de Brașov, sus în munţii Postăvarul, se găseşte cea mai frumoasă staţiune de iarnă, Poiana Braşov. Aici, sporturile de iarnă, în principal schiul şi snowboardul, aduc în sezonul de iarnă mii de turişti din toată Europa. Plimbările cu sania trasă de cai, cu ski-jetul sau patinajul, sunt doar câteva dintre activităţile disponibile în Poiana Braşov.
Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona, Brassovia, în dialectul săsesc Kruhnen) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Transilvania, România, format din localitățile componente Brașov (reședința) și Poiana Brașov.
Potrivit recensământului din 2011, are o populație de 253.200 locuitori. Patron al orașului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată dedesubt în relief.
Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Dealu-Melcilor) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu departe de Brașov s-au găsit bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist, emise în a doua jumătate a secolului al IV-lea.[3]
Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente în Piața Sfatului, a unor așezări și cetăți pe Dealu-Melcilor și în cartierul Valea Cetății. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autoritățile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.
Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, nici un document nu pomenește de Brașov. Totuși, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Brașovechi.
Inițial, Brașovul era format din Cetatea Brașovului și cele trei suburbii din afara zidurilor „Cetății”: Șchei, locuit de români, Brașovechi, locuit în majoritate de țărani sași și Blumăna, locuit în majoritate de maghiari.
Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare românească cu numele “Cutun” sau “Cotun” de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe Coastă, I. Barac, Valea Morilor și Coastei, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei.
O altă explicație cu privire la vechea așezare românească era că aceasta era locuită și de slavii bulgari (denumirea ei veche fiind Bolgarszeg). Denumirea de „Cutun” pare străină de limba română, fiind bănuită o origine cumană (Kotony).[6]. Totuși, existența cuvântului cătún (cătune) în toate dialectele românești atât la nord cât și la sud de Dunăre (macedo-rom. cătună, megleno-rom. cătun) și prezența sa comună tuturor limbilor balcanice (katun, katunt, katuni) inclusiv in neo-gr. kατοuνα „cort; tabără de corturi” îl determină pe Miklosich să afirme că cel mai probabil este vorba de un cuvînt de origine albaneză, română sau italiană veche.
În general se consideră că este cuvînt autentic albanez, adică al vechii limbi ilire, un „balkanwort”. Numai Jirecek, Geschichte der Serben, I, 156 (bazîndu-se fără îndoială pe una din ipotezele lui Miklosich, a propus etimonul italian cantone, care totuși se poate să fi intrat de foarte timpuriu și în greacă (pentru pierderea lui n, cf. it. confetto › ngr. Kουψίτον).
Conform studiului lui Dragoș Moldovanu, numele orașului Brașov vine de la numele râului local Bârsa (pronunțat și Bărsa), denumire care desemna piesa de lemn (lat. bercium) ce lega, în plugurile de odinioară, cormana și plazul; preluată și transformată mai târziu de slavi în Baršov, a evoluat în final în Brașov.