Last Updated on iulie 24, 2023 Ștrandurile din Ocnele Mari și Ocnița din județul Vâlcea beneficiază de puterea tămăduitoare a apelor sărate din adâncuri, precum și de un cadru natural deosebit, fiind amplasate într-o depresiune înconjurată de dealuri sub care se află un masiv de sare de circa 600 m grosime.
Activitatea balneară se desfășoară în sezonul estival, când, datorită apelor clorosodice și iodurate și nămolului sapropelic, zeci de mii de turiști vin la Ocnele Mari pentru a ameliora, trata sau preveni diferite afecțiuni respiratorii, ginecologice, endocrine, artroze, discopatii, rigiditate articulara, afecțiuni ale pielii.
Cele două ștranduri din Ocnele Mari sunt o veritabilă sursă de sănătate, datorită efectelor deosebite în vindecarea sau ameliorarea diverselor afecțiuni: tratarea afecțiunilor ginecologice: cantitățile crescute de sare și substanțe organice din apă, printre care hormonii estrogen și progesterone-like, fac din apa sărată un tratament natural pentru reechilibrarea hormonală feminină și tratarea infertilității; ameliorarea unor afecțiuni ale pielii precum psoriazisul; apa sărată este folosită și sub formă de aerosoli pentru prevenirea și tratarea bolilor respiratorii precum rino-faringite, sinuzite, rinite alergice, viroze, astm bronșic, bronșită cronică sau fibroză pulmonară; efect antiinflamator și regenerant la nivelul sistemului locomotor.
În aceasta zonă, un factor important este aerul încărcat cu vapori de apă ce conțin clorură de sodiu sau ioni de natriu și de clor. În mod natural, asemenea medii, pot fi întâlnite pe litoral și în ocne (saline). Aerul salin exercită efecte favorabile asupra aparatului respirator, datorită lipsei alergenilor, concentratiei mici de microbi, ph-ului acid al aerului; existenței unui microclimat relativ constant, prezenței clorurii de sodiu sub forma unor particule mici, cu acțiune asupra alveolelor pulmonare.
Lăsând la o parte tradiția și ipotezele că dacii si romanii au folosit apele sărate de la Ocnele Mari pentru tratarea unor afectiuni se pare că în jurul anului 1833 se trece la folosirea apei sărate din așa numita „Baltă Roșie” la băi reci și calde, încalzirea realizandu-se cu bolovani încinși în foc. Primul studiu asupra surselor minerale din Ocnele Mari a fost efectuat în anul 1863 de către dr. Patzelt din București, care semnalează efectele terapeutice într-o comunicare prezentată Societății de Științe Medicale.
Din anul 1881 se deschid primele băi sărate, iar în perioada următoare se construiesc instalații și pavilioane pentru băi calde și băi de ștrand. Apele acestor băi sunt analizate în 1925 de Institutul de Chimie prin Facultatea de Științe București, clasându-le printre apele minerale cele mai concentrate și care rivalizau cu renumitele băi similare din Hall, Salsburg, Hamburg, iar nămolul analizat a reieșit că are calități curative reumatismale.
Începand cu anul 1899 activitatea balneara la Ocnele Mari ia un avant deosebit, deoarece lacul „Balta Rosie” este arendat pentru 18 ani lui Ioan Claus, iar cea de la Ocnița trece în proprietatea colonelului Dianu. În această perioadă se construiesc pavilioane moderne cu hotel, restaurant și alte dotări.
În anul 1905 se efectuau 14988 băi calde și băi reci. În anul 1933 se deschid băile calde și reci Ocnele Mari și Ocnita, Ocnele Mari devine oraș stațiune balneară și turistică de interes national. De acum până după cel de-al doilea razboi mondial, orașul cunoaște o perioadă de înflorire.
O dată cu naționalizarea principalelor mijloace de producție la 11 iunie 1948 sunt trecute în patrimoniul statului și stațiunea Ocnele Mari urma sa fie administrată de Sfatul Popular Vâlcea, apoi această stațiune este subordonată de stațiunea Govora, apoi este administrată de către SC ALUTUS Vâlcea.
