„Litoralul Ardealului”, aflat la 2 ore jumate de Brașov și amplasat într-un peisaj impresionant. Cu cele 12 lacuri, unele dintre ele declarate monumente ale naturii, atrage turiștii din toate colțurile lumii

Last Updated on iulie 28, 2023 Ocna Sibiului, supranumită „litoralul Ardealului,” este o stațiune pitorească situată în județul Sibiu, ce oferă o experiență unică și terapeutică în mijlocul naturii. Stațiunea este cunoscută în special pentru cele 12 lacuri sărate funcționale, ale căror ape și nămol sunt folosite în tratamente reumatice, neuromotorice și ginecologice.

Statiunea este amplasată într-un peisaj impresionant, iar turiștii se pot bucura de numeroase posibilități de agrement și distracție. În complexul lacurilor naturale, pe lângă lacurile sărate, turiștii au acces la o piscină cu apă sărată pentru copii, piscine cu apă dulce, locuri de joacă pentru cei mici, filigorii și dusuri cu apă rece și caldă. De asemenea, există terase și două parcări supravegheate cu camere video. Stațiunea dispune de peste 500 de locuri de cazare în hoteluri, pensiuni și camping.

Stațiunea se află la 159 de kilometrii de Brașov, distanță care poate fi parcursă în 2 ore jumătate.

Ocna Sibiului are o istorie bogată, fiind documentată pentru prima dată în 1263. Zona a fost locuită încă din vremea dacilor. Dezvoltarea stațiunii și-a început drumul încă din secolul al XIX-lea, odată cu primele cercetări ale calităților curative ale lacurilor sărate. Astăzi, Ocna Sibiului continuă să atragă turiști din toate colțurile lumii, care doresc să experimenteze beneficiile terapeutice ale acestor ape naturale.

În Ocna Sibiului sunt 12 lacuri antroposaline importante în jurul cărora s-a dezvoltat stațiunea. Multe dintre aceste adunări de ape s-au format încă din antichitate și perioada medievală în urma exploatărilor de sare de tip clopot. Printre cele mai cunoscute lacuri sunt: Lacul fără fund – format pe locul unei foste saline de sare abandonată la mijlocul secolului al XVIII-lea, are cel mai puternic fenomen de heliotermie și a fost declarat monument al naturii; Lacul Avram Iancu – cel mai adânc lac antroposalin din România, având o adâncime de 160 de metri; Lacul Brâncoveanu – unul dintre cele mai sărate lacuri din țară, cu o salinitate de 400 g/l, scrie ocna-sibiu.ro.

Lacul Avram Iancu (Ocna Pustie)

S-a format pe locul salinei „Fodina Maior” (“Grosse Grube”), exploatată în sistem clopot, prin două puţuri, până la adâncimea de 160 m. Adâncimea maximă este de 128 m (cel mai adânc lac antroposalin din România şi printre cele mai adânci din Europa); salinitatea la suprafaţă — 180—200 g/1; suprafaţa lacustră — 2649 m2.

Lacul Ocniţa

S-a format pe seama salinei “Fodina Minor” (“Kleine Grube”), exploatată în sistem clopot până la adâncimea de 136 m, prin două puţuri, şi aban­donată în anul 1817, datorită infiltraţiei apelor. Suprafaţa — 7494,8 m2; adâncime maximă — 83 m (al doilea după Avram Iancu). Salinitatea apei la suprafaţă este de 170— 260 g/l. Pe malurile sudic şi vestic sunt amena­jate plaje de nisip, vestiare, duşuri, bazin betonat pentru copii şi instalaţii de joacă pentru copii.

Lacul Rândunica (Sf. Ioan)

La originea acestui lac stă abandonarea salinei „Nepomuceni Johann Grube”. Salina a fost exploatată între anii 1722—1877, în sistem clopot, cu două puţuri până la adâncimea de 80 m. Suprafaţa este de 2149 m², adîncimea de 46,54 m, iar mineralizarea apei la suprafaţă de 8—9 g/l.

Lacul Brâncoveanu

Este situat pe locul unei saline ce se afla în exploatare până în anul 1699, când infiltraţiile de apă au determinat părăsirea ei, la adâncimea de 140 m. În anul 1966, nivelul apei lacului a avut o scădere bruscă cu 11 m, ca urmare a scurgerii apei, printr-o fisură produsă în peretele de sare, în lacul sub­teran alăturat din mina “Ignaţiu”. Supra­faţa este de 567,5 m2, iar adâncimea maximă de 13,6 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 310 g/l, fiind cel mai sărat lac din Ocna Sibiului şi printre cele mai sărate din ţară.

Lacul Austel

S-a format pe locul unei vechi saline ne­atestate documentar. În anul 1922, nivelul apelor sale era mult mai ridicat decât în prezent şi a fost coborât prin drenare artificială, deoarece s-a crezut că apele sale inundă salina “Ignaţiu”, ce se afla în exploatare. Supra­faţa este de 254 m2 şi adâncimea maximă de 2,50 m.

Lacul Gura Minei

S-a format prin prăbuşirea unui puţ din nordul salinei “Ignaţiu”, deschisă în anul 1780. Salina a fost părăsită în anul 1931 şi formează azi un imens lac subteran cu o suprafaţă de peste 12.000 m2, ce apare la zi în Lacul Gura Minei, cu suprafaţa de 969,33 m2. Adâncimea maximă este de 27 m.

Lacul Verde (Poporului).

Originea lacului este prăbu­şirea a două saline apropiate, neatestate documentar, ce se exploatau concomitent şi care au fost abandonate din cauza infiltraţiilor de apă. Suprafaţa este de 3.001,3 m2, iar adâncimea maximă de 3,25 m. Salinitatea la suprafaţă este de 8—9 g/l.

Lacul Balta cu Nămol

S-a format într-o excavaţie în acoperământul sării.

Lacul fără Fund (Lemnelor)

S-a format pe locul sa­linei „Francisc Grube”, părăsită în 1775 datorită infil­traţiilor de apă. Suprafaţa oglinzii de apă este de 1.665 m2, iar adâncimea maximă de 32,0 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 96 g/l, iar la 6 m, la contactul cu masivul de sare, ajunge la 318 g/l.

Lacurile din Ștrand – Horea, Cloşca și Crişan

S-au format prin inun­darea a şase saline neatestate documentar. Pe locul lor, în 1770, erau menţionate: Lacul Roşu Interior, Lacul Roşu Exterior, Lacul Verde Interior, Lacul Verde Exte­rior, Lacul Femeilor, Lacul Liber. Adâncimile maxime sunt: Lacul Horea — 44,50 m, Lacul Cloşca — 34,55 m, Lacul Crişan — 44 m. Salinitatea la suprafaţă este de 69—72 g/l, iar la adân­cime, unde apa vine în contact cu masivul de sare, atinge 330 g/l. În jurul lacurilor sunt amenajate cabine şi plat­forme de lemn pentru plajă, duşuri, restaurant cu auto­servire.

Izvoarele minerale Horea, Cloşca, Crişan, captate în sud-vestul lacului Crişan, în anul 1888, provin din nive­lul freatic al Dealului Băilor. Apa este clorurosodică, bromurată, cu temperatura de 13°C şi mineralizarea de 14 g/l (Crişan), 6 g/l (Horea), 3 g/l (Cloşca)

Lacul Mihai Vi­teazul

Se află alăturat, cu originea în trei lacuri mici carstosaline. Supra­faţa sa este de 504,80 m².

Lacul Inului (Pânzelor)

Are originea pe locul sali­nei „Josef”, exploatată cu două puţuri şi abandonată în anul 1770, datorită unor infiltraţii puternice de ape prin pereţi. Suprafaţa — 875,0 m2; adâncimea maximă — 46 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 9 g/l; de la adâncimea de 5,5 m atinge 320 g/l.

Lacul Mâţelor.

Salina pe locul căreia se află nu este atestată documentar, însă era exploatată în evul mediu târziu, cu sistem clopot, la adâncimea de peste 80 m, prin, două puţuri. Suprafaţa — 1.232,5 m2; adâncimea maximă — 74,70 m (al treilea după Avram Iancu şi Ocniţa). Sali­nitatea la suprafaţă este de 34 g/l şi creşte, la 8,5 m adân­cime, până la 323 g/l

Lacul Vrăjitoarelor

Este un lac mic, pe cale de înmlăştinire cu apă dulce provenită din precipitaţii, cu adânci­mea de 0,25 m.